ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1866/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 septembrie 2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

anularea hotărârii nr. 15233/573 din 19 iulie 2005 și în consecință, obligarea

acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 4 martie 1945 - 6 martie 1945, fiind născută în perioada de refugiu a

părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

declarațiile autentificate ale unor martori, care atestă că familia acesteia a

fost strămutată în urma Tratatului de la Craiova, din septembrie 1940, din Bulgaria, în România, fiind persecutați pe motive etnice.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2058 din 8

decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 15233/573

din 19 iulie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei,

statutul de persoană refugiată, pentru perioada 4 martie 1945 - 6 martie 1945.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond, a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit prin probele

administrate, că s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost

refugiați.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs,

pârâta Casa de Pensii a municipiului București, considerând-o nelegală și

netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiată a

reclamantei, deoarece aceasta s-a născut la 4 martie 1945, deci avea 2 zile de

la naștere față de data limită prevăzută de Legea nr. 189/2000.

Recursul este fondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind

acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din

motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Din probele existente la dosarul

cauzei, rezultă că reclamanta s-a născut la 4 martie 1945, deci aceasta avea 2

zile de la naștere, la data limită (6 martie 1945), prevăzută de Legea nr. 189/2000,

pentru acordarea drepturilor prevăzute de acesta.

Astfel fiind, nu se contestă faptul

că părinții acesteia au fost strămutați în urma Tratatului de la Craiova, însă este cert că aceasta nu a conștientizat și mai ales, nu a suportat consecințele

materiale și morale ale refugiului părinților săi, în cele 2 zile de viață.

Față de cele menționate, hotărând

astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

În consecință, recursul va fi admis,

sentința atacată va fi modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei,

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2058 din 8

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată, în

sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca netemeinică.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2006.