ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3049/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12

ianuarie 2006, reclamanta S.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15561/873 din 8

decembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă între 20 ianuarie 1942

- data nașterii și 6 martie 1945.

În susținerea acțiunii, reclamanta

a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, ale sale și ale părinților săi, hotărârea contestată, hotărârile nr. 1283

și nr. 1284 din 11 septembrie 2002, prin care pârâta a acordat fraților

reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, precum și declarația

de avere imobiliară rurală lăsată de părinții săi în Bulgaria, la data

strămutării, arătând că s-a născut la data de 20 ianuarie 1942, după ce, în

toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme, cât s-a născut ulterior

strămutării părinților săi, nu a fost nevoită să-și schimbe domiciliul și nu a

făcut dovada persecuțiilor etnice la care ar fi fot supusă.

Prin sentința civilă nr. 611

din 14 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantei, a admis acțiunea și,

anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea

de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin,

pentru perioada solicitată.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii

a municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,

atâta vreme, cât s-a născut ulterior strămutării părinților săi și, deci, nu a

fost supusă unor persecuții etnice.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în

altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, rezultă din

dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 20 ianuarie 1942, în

localitatea Cerna, raionul Măcin, după ce, în toamna anului 1940, în urma

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din

Bulgaria, în România.

Fiind născută în perioada

refugiului familiei sale, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care,

în mod corect a procedat instanța de fond, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în

consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 611 din 14

martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2006.