ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.11.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3925/2006

HOTĂRÂRE
10.11.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3925/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 20 februarie 2006, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu

Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15656/963 din

13 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a

Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții săi au făcut obiectul schimbului

de populație dintre România și Bulgaria, ca efect al tratatului încheiat între

cele două țări la 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării

acestora, la 1 octombrie 1942.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 799

din 4 aprilie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

constatat că reclamanta a suferit persecuții din motive etnice în perioada 1

octombrie 1942 - 6 martie 1945, urmând a-i fi acordate drepturile solicitate

începând cu luna ianuarie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada

strămutării părinților reclamantei, din Bulgaria, în România, ca efect al

tratatului dintre cele două țări, tatăl reclamantei, B.N., fiind el însuși beneficiar

al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în baza hotărârii emise de

pârâtă, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pe cale de consecință, s-a

apreciat că nu există nici o rațiune pentru care reclamanta n-ar beneficia de

același tratament, înăuntrul termenului prevăzut de lege, a cărui limită

superioară este 6 martie 1945.

Referitor la înscrisul

denumit „Declarație”, în care apare numele unor persoane cu care reclamanta nu

are legătură de rudenie, invocat de pârâtă în întâmpinare, instanța l-a

înlăturat, considerându-l lipsit de relevanță, atâta vreme cât pârâta i-a

recunoscut tatălui reclamantei, calitatea de persecutat etnic.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, pârâta, invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și dispozițiile art. 304

1

Recurenta a susținut că

instanța de fond a ignorat neconcordanța dintre actele de stare civilă depuse

de reclamantă, din care rezultă că părinții acesteia sunt N.B. și A.B. și

singurul act care dovedește existența persecuției etnice - situația imobiliară

a locuitorului C.B.

S-a susținut, de asemenea,

că nu sunt întrunite, în persoana reclamantei, condițiile impuse beneficiarilor

legii - persecuția din motive etnice și strămutarea, pe cale de consecință, în

altă localitate decât cea de domiciliu, deoarece reclamanta s-a născut și a

trăit tot timpul pe teritoriul Statului român.

În sfârșit, s-a afirmat că,

în cazul cetățenilor români aflați pe teritoriul Cadrilaterului, trebuia să se

țină seama, cu ocazia acordării beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 și de Textul Tratatului de la Craiova, conform căruia schimbul de populație urma să se facă într-un termen de 3 luni calculat de la data

schimbului instrumentelor de ratificare, urmând ca armata bulgară să ocupe

teritoriul, astfel evacuat, în intervalul 20 septembrie 1940 - 1 octombrie 1940;

de aici, concluzia că nu pot fi beneficiari ai legii, decât persoanele care, la

data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate sau au

fost concepute în această perioadă și născute după strămutarea părților, prin

aplicarea principiului potrivit căruia copilul conceput se consideră născut ori

de câte ori aceasta este în interesul lui.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobat prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor

strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut

obiectul schimbului de populație, ca efect al unui tratat bilateral.

Textul legal a avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinții și copiii lor, născuți

înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante

ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar

scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. Acestea sunt,

de altfel, și motivele pentru care nu se impune menționarea expresă a copiilor

născuți în refugiu, printre beneficiarii legii, ci doar a soțului

supraviețuitor, care nu a suferit în mod direct consecințele strămutării.

În raport cu aceste aspecte,

prevederile tratatului bilateral referitoare la termenul de recomandare de 3

luni pentru efectuarea schimbului de populație, invocate în motivele de recurs,

nu prezintă relevanță juridică în speță, la fel și principiul referitor la

drepturile recunoscute copilului de la data concepției.

Sunt, de asemenea, lipsite

de relevanță în speță înscrisurile referitoare la C.B., neavând nici o importanță dacă acesta se afla sau nu în vreun grad de rudenie cu

intimata-reclamantă, din moment ce recurenta-pârâtă a recunoscut tatălui

intimatei, prin decizia nr. 1066 din 28 august 2002, calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

, nu există motive de casare

sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge,

ca nefondat, prezentul recurs.

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 799 din 4

aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-11-10
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3924/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2006, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anular
ÎCCJ 2006-11-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 2 decembrie 2005, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a mu
ÎCCJ 2006-09-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3049/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 ianuarie 2006, reclamanta S.S
ÎCCJ 2006-11-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3748/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 ianuarie 2006, reclamanta N.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 15541/850 din 2 decembrie 2005, emisă de Casa d
ÎCCJ 2006-06-27
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.E. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea h
Sursă