ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 1 septembrie 2005, reclamantul Ș.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15277/579 din 1 august 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1777 din 1 noiembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate, pentru perioada 1 august 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele de stare civilă, precum și din celelalte înscrisuri depuse la dosar, coroborate cu declarațiile autentificate ale martorilor P.I.

și C.I., fac dovada că părinții reclamantului au fost strămutați în anul 1940, din Bulgaria, în România, comuna Nicolae Bălcescu, județul Tulcea, localitate în care, la 1 august 1943, s-a născut reclamantul. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând, în esență, că persoanele născute în perioada strămutării părinților, nu sunt enumerate între categoriile, expres și limitativ, prevăzute de Legea nr. 189/2000, precum și faptul că intimatul nu poate fi considerat persoană strămutată, atâta vreme, cât nașterea lui, s-a produs pe teritoriul României. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum au fost aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și cea care a făcut obiectul unui schimb de populații, ca urmare a unui tratat bilateral. Textele legale au avut în vedere persecuțiile de natură etnică la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți, înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme, cât consecințele materiale și morale produse de precaritatea unei asemenea situații, le-au resimțit deopotrivă, unii și alții.

Cum intimatul-reclamant s-a născut la data de 1 august 1943, în localitatea în care părinții săi au fost strămutați ca efect al schimbului de populație, dintre România și Bulgaria, ratificat prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, în mod corect instanța de fond a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Pentru aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1777 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.