ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3536/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 martie 2006, reclamantul I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15687/42 din 24 ianuarie 2006 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1150 din 24 mai 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. c) din lege, pentru perioada 25 februarie 1945 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul s-a născut în perioada de strămutare a familiei sale și a suferit condițiile precare de viață alături de aceasta, în zona de strămutare, datorită persecuției pe motive etnice la care au fost supuși părinții în localitatea de domiciliu, astfel încât se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că hotărârea primei instanțe este greșită, întrucât cei născuți ulterior datei strămutării părinților nu sunt menționați expres ca beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, pe considerentul că au suferit privațiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinții. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorilor S.N. și B.N., copia declarației și a situației de avere a locuitorului C.I., bunicul reclamantului, acte de stare civilă.

În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1150 din 24 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2006.