ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3864/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 362

din 20 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de C.M.,

prin care aceasta a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului

București și a solicitat recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor

Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că reclamanta C.M. s-a născut la data de 30 ianuarie 1942, în comuna Esechioi,

Constanța, din părinții D.C. (tata) și D.T. (mama) și că dovada strămutării

părinților săi a fost probată cu situația de avere imobilă rurală a

locuitorului D.N.H., strămutat din sat Răzoare, comuna Cociular, județul Durostor,

cu Declarațiunea din 8 septembrie 1940 a lui D.N.S. și cu decizia nr. 2077 din 14 noiembrie 2002, reclamanta susținând că aceiași comisie a acordat

părinților, calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

A mai reținut că reclamanta

nu a făcut dovada raportului de filiație cu D.H., în sensul că este fiica

acestuia și că, din certificatul de naștere al acesteia rezultă că părinții săi

sunt D.C. și D.T.

Din declarațiunea lui D.N.S.

și soția D.T., instanța de fond reține că există o posibilă relație de rudenie,

dar nu în linie ascendentă, ci colaterală, întrucât D.S. și D.T. sunt părinții

lui D.H., năsut la data de 24 decembrie 1902, care nu este aceiași persoană cu

D.C., tatăl reclamantei, născut în 1906.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, C.M., criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.

304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a

arătat că potrivit cărții de identitate și a certificatului de naștere este

fiica lui D.C. (H.) și D.T., în certificatul de naștere, din eroare, fiind

trecut greșit D.A., în loc de D.C., ci nu este fiica lui D.H. și D.T., așa cum

a reținut instanța de fond.

Mai precizează recurenta, că

acest lucru este dovedit și de declarația fratelui său, D.G., prin care acesta

precizează că recurenta este sora sa, ai căror părinți sunt D.C. (H.) și D.T.

Din analiza motivelor de

recurs și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în

cauză, actele normative incidente pricinii, precum și cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru

următoarele considerente.

Din certificatul de naștere

al recurentei rezultă că aceasta, cu numele purtat înainte de căsătorie D., s-a

născut la data de 30 ianuarie 1942, în localitatea Esechioi, județul Constanța,

numele părinților fiind D.C. și D.T.

Potrivit datelor menționate

în cartea de identitate a reclamantei, prenumele părinților sunt C. și T.

Din adeverința nr. 1062439

din 16 iulie 2000, eliberată de Arhivele Naționale rezultă că în „Tabloul

nominal de coloniști români din comuna Cociular, județul Durostor și

suprafețele însămânțate cu culturi ce nu s-au putut recolta în 1940” este menționat tatăl recurentei, H.D.

Totodată, din declarația

autentificată, dată pe proprie răspundere, cunoscând dispozițiile art. 292 C. pen., cu privire la declarații nesincere, fratele recurentei, D.G., precizează că recurenta C.M.

este născută la data de 30 ianuarie 1942, în comuna Esechioi, județul Constanța,

fiind fiica lui D.C. (H.) și a lui D.T. și că este sora sa, atât din punct de

vedere al filiației materne, cât și paterne.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat

că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi, au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Pentru considerentele

arătate, Curtea constată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile

actelor normative incidente cauzei, motiv pentru care va admite recursul, va

modifica sentința atacată, va anula hotărârea nr. 15055/364 din 6 iunie 2005,

emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii

a municipiului București, va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care

să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 30 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat C.M.

împotriva sentinței nr. 362 din 20 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta C.M.

Anulează hotărârea nr. 15055/364

din 6 iunie 2005, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul

Casei de Pensii a municipiului București.

Obligă pârâta să emită o

nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară

a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 30 ianuarie 1942 - 6 martie 1945,

începând cu data de 1 iunie 2005.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.