ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2268/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 152 din 28 ianuarie 2004, la Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, reclamantul D.Ș. a solicitat anularea hotărârii nr. 9354/8420

din 20 noiembrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și să

se dispună obligarea pârâtei să-i acorde drepturile cuvenite în baza art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în mod nelegal i s-a respins cererea, pe motiv că nu a

făcut dovada legăturii de rudenie cu C.S., tatăl reclamantului, titularul

situației de avere, împreună cu care a fost deportat în 1940, ca urmare a

retrocedării teritoriale conform Tratatului româno-bulgar.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 93, pronunțată la data de

11 martie 2003, a admis acțiunea formulată împotriva hotărârii nr. 9354/8420

din 20 noiembrie 2003, a anulat hotărârea criticată și a obligat pârâta să

elibereze reclamantului D.Ș., o nouă hotărâre prin care să constate că

reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în esență, că în raport cu actele depuse la dosar

și cu susținerile părților, se constată că hotărârea comisiei este nelegală,

deoarece din probele administrate rezultă legătura de rudenie a reclamantului D.Ș.,

născut la data de 9 decembrie 1932, cu numitul C.S.

Împotriva acestei soluții și

în termen legal a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, susținând

că instanța și-a fundamentat soluția, pe un probatoriu insuficient administrat

și neconcludent.

Examinând cauza, în raport

cu motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Instanța de fond a reținut

în mod întemeiat faptul că din probele administrate rezultă legătura de rudenie

a reclamantului D.Ș., născut la data de 9 decembrie 1932, cu titularul

declarației de avere rurală, numitul C.S.

Astfel, din actele de stare

civilă, declarațiile de notorietate, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 9/1998

și cu H.G. nr. 720/2002, emisă în baza acesteia, precum și cu adresa

Prefecturii municipiului București, rezultă fără putință de tăgadă, că

reclamantul D.Ș. născut la data de 9 decembrie 1932, în localitatea Siliștea -

Cadrilater, este fiul numitului C.S. Diferența de nume, așa cum, de altfel, a

reținut, corect, instanța de fond, menționată în certificatul de naștere, se

explică prin faptul că anterior anului 1954, reclamantul a fost înregistrat pe

numele bunicului său, D. și prenumele tatălui său, S.

În raport cu cele expuse

Curtea va constata că sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar

recursul, nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 493

din 11 martie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2005.