ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2268/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 152 din 28 ianuarie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul D.Ș. a solicitat anularea hotărârii nr. 9354/8420 din 20 noiembrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și să se dispună obligarea pârâtei să-i acorde drepturile cuvenite în baza art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal i s-a respins cererea, pe motiv că nu a făcut dovada legăturii de rudenie cu C.S., tatăl reclamantului, titularul situației de avere, împreună cu care a fost deportat în 1940, ca urmare a retrocedării teritoriale conform Tratatului româno-bulgar.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 93, pronunțată la data de 11 martie 2003, a admis acțiunea formulată împotriva hotărârii nr. 9354/8420 din 20 noiembrie 2003, a anulat hotărârea criticată și a obligat pârâta să elibereze reclamantului D.Ș., o nouă hotărâre prin care să constate că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că în raport cu actele depuse la dosar și cu susținerile părților, se constată că hotărârea comisiei este nelegală, deoarece din probele administrate rezultă legătura de rudenie a reclamantului D.Ș., născut la data de 9 decembrie 1932, cu numitul C.S.

Împotriva acestei soluții și în termen legal a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, susținând că instanța și-a fundamentat soluția, pe un probatoriu insuficient administrat și neconcludent. Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că din probele administrate rezultă legătura de rudenie a reclamantului D.Ș., născut la data de 9 decembrie 1932, cu titularul declarației de avere rurală, numitul C.S. Astfel, din actele de stare civilă, declarațiile de notorietate, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 9/1998 și cu H.G.

nr. 720/2002, emisă în baza acesteia, precum și cu adresa Prefecturii municipiului București, rezultă fără putință de tăgadă, că reclamantul D.Ș. născut la data de 9 decembrie 1932, în localitatea Siliștea - Cadrilater, este fiul numitului C.S. Diferența de nume, așa cum, de altfel, a reținut, corect, instanța de fond, menționată în certificatul de naștere, se explică prin faptul că anterior anului 1954, reclamantul a fost înregistrat pe numele bunicului său, D. și prenumele tatălui său, S. În raport cu cele expuse Curtea va constata că sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 493 din 11 martie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.