ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5445/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1371 din 19

aprilie 2005, reclamanta I.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 14569/135 din 17 martie

2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care

să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1077 din 6 iunie

2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta I.S., în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr.

14569/135 din 17 martie 2005 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin

care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 4 martie 1942 - 6 martie 1945.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamanta, fiind născută în timpul strămutării părților săi, locuind din

momentul nașterii, împreună cu aceștia, a suferit alături de părinții săi,

consecințele strămutării.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că cererea adresată de

reclamantă, comisiei de specialitate, a fost respinsă, întrucât aceasta s-a

născut după mai mult de 300 de zile de la data strămutării părinților săi,

motiv pentru care nu poate să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr.

189/2000.

Se susține, de asemenea, că instanța

dispunând acordarea drepturilor solicitate, nu a precizat data de la care

aceste drepturi se acordă, conform art. 5 din Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport cu

motivele de recurs invocate, precum și potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că recursul este fondat, pentru cel de al doilea motiv,

pentru următoarele considerente:

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 4 martie 1942, în comuna Mihail Kogălniceanu,

județul Tulcea, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or în cauză, este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori,

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

În consecință, primul motiv de

recurs este nefondat.

Se reține, însă, că instanța

dispunând acordarea drepturilor solicitate, a omis să se pronunțe asupra datei

de la care reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Legea nr. 189/2000, privind

aprobarea O.G. nr. 105/1999, prevede în art. 5, că persoanele prevăzute la art.

1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe, cu începere de la data

de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Față de data de 9 februarie 2005, la

care reclamanta a înregistrat la pârâtă, cererea nr. 135, pentru stabilirea

calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, aceste drepturi urmează să fie acordate de la data de 1 martie

2005.

Așa fiind, recursul va fi admis.

Se va modifica sentința atacată, în

sensul că se va obliga pârâta, să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1077 din 6 iunie

2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că obligă pârâta Casa de Pensii a municipiului București să acorde reclamantei

I.S., drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie

2005.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.