ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1563/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamanta S.C. a chemat în judecată Casa de

Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 15320/595

din 15 august 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că hotărârea este nelegală, deoarece aceasta s-a născut, când părinții săi erau

refugiați.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2036 din

7 decembrie 2005, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 15320/595

din 15 august 2005, obligând pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să

recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 13 octombrie 1943 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, deși reclamanta s-a născut la 3 octombrie 1943, la trei

ani de la refugiu, aceasta are vocația de a fi beneficiara prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, deoarece legea nu face distincție, iar regimul de

strămutat al părinților a fost în măsură să o afecteze și pe reclamantă, fiind

nevoită să trăiască și să suporte condițiile de refugiu.

Împotriva hotărârii astfel pronunțate

a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o ca

nelegală și netemeinică, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în esență, că

Legea nr. 189/2000 nu menționează că ar putea beneficia de drepturile

compensatorii instituite prin această lege, și cei născuți ulterior strămutării

părinților, pe considerentul că au suferit privațiuni, ca urmare a statutului

de strămutat pe care părinții l-au avut.

Recursul este nefondat.

Nu se contestă împrejurarea că

părinții reclamantei au fost strămutați, urmare a Tratatului de la Craiova, din comuna Uzungi-Orman, județul Durostor, în comuna Alexeni, județul Ialomița.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că

atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor

drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate

de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

În cauză, este incontestabil că

părinții reclamantei au fost strămutați ca urmare a Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria, iar reclamanta s-a născut la data de 3 octombrie 1943,

după strămutarea părinților săi.

Pentru aceste considerente, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2036 din 7

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 mai 2006.