ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3503/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel București, la data de 12 ianuarie 2006, reclamanta I.S. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București,

anularea hotărârii nr. 15562/874 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că

părinții ei au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și

Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două țări la data de 7

septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 20

ianuarie 1942.

Prin sentința civilă nr. 554

din 8 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București să emită o nouă

hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate, pentru

perioada 20 ianuarie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada

strămutării părinților reclamantei la data de 11 decembrie 1940, din comuna

Haschioi, județul Durostor, (Bulgaria), în județul Tulcea, urmare a tratatului

bilateral mai sus menționat, precum și a faptului că reclamanta s-a născut pe

teritoriul României, după strămutarea familiei sale.

S-a mai reținut că

declarația de notorietate probează faptul că persoanele înscrise în declarația

de avere și în situația privind averea imobilă rurală, sunt părinții

reclamantei, menționați, ca atare, în certificatul de naștere al acesteia,

precum și în certificatul de naștere al surorii reclamantei, căreia pârâta i-a

recunoscut calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În consecință, instanța a

apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, se impune dintr-un

argument de echitate, în condițiile în care reclamanta a suportat consecințele

situației create, alături ceilalți membri ai familiei sale, iar legea nu

operează nici un fel de distincții în acest sens, astfel cum rezultă din art. 1

al actului normativ.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9

și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținând că recurenta nu a

făcut dovada identității dintre persoanele înscrise în declarațiile imobiliare

și părinții săi, menționați ca atare în certificatul de naștere.

Recurenta a mai susținut că

cele două condiții impuse beneficiarilor legii - persecuția din motive etnice,

cu consecința strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu - nu sunt

întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut și a trăit

tot timpul pe teritoriul Statului român.

Un alt argument în

susținerea recursului a fost acela că dispozițiile legii nu fac referire în mod

expres la copiii născuți în perioada refugiului sau a strămutării părinților,

singura categorie de moștenitori prevăzută în mod expres de lege fiind soțul

supraviețuitor.

S-a susținut, de asemenea,

că nu pot beneficia de prevederile legii, decât persoanele concepute la

momentul strămutării, acesta nefiind și cazul intimatei, născută la mai mult

decât un an după această dată.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți

înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante

ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul

legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

Privitor la împrejurarea că

se contestă de către recurenta-pârâtă, identitatea dintre titularii

declarațiilor imobiliare și părinții reclamantei, se apreciază că acest aspect

a fost clarificat prin declarațiile de notorietate aflate la dosar, astfel cum

corect s-a reținut de instanța de fond și la care recurenta a achiesat, atunci

când a recunoscut martorei B.C., sora reclamantei și fratelui acesteia, E.V.,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, astfel cum rezultă din hotărârile

acesteia aflate la dosarul de fond.

Așa fiind, instanța de fond

a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr.

189/2000.

Față de aceste considerente,

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 554

din 8 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.