ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3490/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pin acțiunea înregistrată la data de 19 ianuarie 2006, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5350 din 30 decembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții ei au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două țări, la data de 7 septembrie 1040, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 6 octombrie 1942. Prin sentința civilă nr. 125/CA din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinților reclamantei din localitatea Sarighiol, județul Durostor (Bulgaria), în localitatea Baia din județul Tulcea (România), urmare a tratatului bilateral dintre cele două țări, precum și a faptului că aceasta s-a născut pe teritoriul României, în localitatea indicată mai sus, după strămutarea familiei sale. În consecință, instanța a apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, se impune dintr-un argument de echitate, în condițiile în care reclamanta a suportat consecințele situației create, alături de ceilalți membri ai familiei, dar și ca rezultantă a caracterului reparator al legii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. Recurenta a susținut că cele două condiții impuse beneficiarilor legii - persecuția din motive etnice, cu consecința strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut și a trăit tot timpul pe teritoriul Statului Român. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.

Față de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 125/CA din 13 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.