ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 12 ianuarie 2006, reclamanta T.C. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5281

din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții ei au făcut obiectul

schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a tratatului

încheiat între cele două țări, la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut

în perioada strămutării acestora, la 1 martie 1944.

Prin sentința civilă nr. 105/CA

din 6 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a stabilit reclamantei, calitatea de

beneficiară a legii.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada

strămutării părinților reclamantei, din Bulgaria, în România, urmare a tratatului

bilateral menționat mai sus, precum și a faptului că aceasta s-a născut pe

teritoriul României, după strămutarea familiei sale.

În consecință, instanța a

apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, reclamantei, se impune

dintr-un argument de echitate, deoarece a suportat consecințele situației

create, ca și ceilalți membri ai familiei, dar și ca rezultantă a caracterului

reparator al legii.

Cât privește precizările

emise de casele județene de pensii și invocate de pârâtă în apărarea sa, s-a

apreciat că acestea nu au caracter de dispoziție pentru instanțele

judecătorești.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

Recurenta a susținut că cele

două condiții impuse beneficiarilor legii, persecuția din motive etnice cu

consecința strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu sunt

întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut și a trăit

tot timpul pe teritoriul Statului Român.

Mai mult decât atât, s-a

susținut că intimata nu a făcut în nici un fel dovada faptului că părinții săi

au fost strămutați din Bulgaria, în România, în septembrie 1940.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis, în sensul și pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Prin urmare, pentru a

stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus citate și pentru a

vedea, astfel, dacă intimata-reclamantă este îndreptățită la acordarea

drepturilor compensatorii solicitate, trebuia dovedit, fără echivoc, faptul că

familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și

Bulgaria, urmare a tratatului bilateral din septembrie 1940, iar reclamanta s-a

născut în perioada strămutării sau anterior acesteia.

Întrucât din înscrisurile

depuse nu rezultă aceste aspecte și nici legătura de rudenie dintre intimata T.C.

și persoanele strămutate ale căror acte de stare civilă se află depuse în

dosarul cauzei, se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea suplimentării

probatoriilor, în sensul celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 105/CA din 6

februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2006.