ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 12 ianuarie 2006, reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5281 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții ei au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două țări, la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 1 martie 1944. Prin sentința civilă nr. 105/CA din 6 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a legii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinților reclamantei, din Bulgaria, în România, urmare a tratatului bilateral menționat mai sus, precum și a faptului că aceasta s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea familiei sale. În consecință, instanța a apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, reclamantei, se impune dintr-un argument de echitate, deoarece a suportat consecințele situației create, ca și ceilalți membri ai familiei, dar și ca rezultantă a caracterului reparator al legii. Cât privește precizările emise de casele județene de pensii și invocate de pârâtă în apărarea sa, s-a apreciat că acestea nu au caracter de dispoziție pentru instanțele judecătorești.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. Recurenta a susținut că cele două condiții impuse beneficiarilor legii, persecuția din motive etnice cu consecința strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut și a trăit tot timpul pe teritoriul Statului Român. Mai mult decât atât, s-a susținut că intimata nu a făcut în nici un fel dovada faptului că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, în România, în septembrie 1940. Recursul este fondat și urmează a fi admis, în sensul și pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus citate și pentru a vedea, astfel, dacă intimata-reclamantă este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii solicitate, trebuia dovedit, fără echivoc, faptul că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a tratatului bilateral din septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut în perioada strămutării sau anterior acesteia. Întrucât din înscrisurile depuse nu rezultă aceste aspecte și nici legătura de rudenie dintre intimata T.C. și persoanele strămutate ale căror acte de stare civilă se află depuse în dosarul cauzei, se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea suplimentării probatoriilor, în sensul celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 105/CA din 6 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2006.