ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4173/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 354/CA din 28

martie 2006, reclamanta F.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărâri nr. 5453 din 28 februarie 2006,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a dispozițiilor Legii

nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 331/CA din 27 aprilie 2006, a

admis contestația formulată de reclamanta F.A., în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5453 din 28 februarie

2006, emisă de pârâtă și a constatat că reclamanta are calitate de beneficiară

a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea soluției s-a

reținut că strămutarea părinților reclamantei din localitatea de domiciliu din

Bulgaria este o modalitate de persecuție etnică, împrejurare care a fost

dovedită, iar consecințele nefavorabile ale refugiului au fost suportate și de

reclamantă, care s-a născut în timpul refugiului părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu poate să beneficieze de

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născută în anul 1940, când a avut loc

schimbul de populație între Bulgaria și România, nefiind nevoită să-și schimbe

domiciliul.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente.

Este necontestat că reclamanta s-a

născut la data de 7 noiembrie 1941, în comuna Malcoci, județul Tulcea, din

părinții N.I. și N.E., care au făcut obiectul unui schimb de populație, urmare

a Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945,

a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în

actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu, din Bulgaria, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a

fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit în mod direct,

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca

urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul,

nefondat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 331/CA din 27 aprilie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2006.