ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2036/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanta C.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5203 din 30 octombrie 2005,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, cu plata drepturilor cuvenite, cu începere de la data de

întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 417/CA din 8 decembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5203 din 30 octombrie 2005, emisă de pârâtă.

A stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea soluției s-a reținut

că, întrucât reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare

a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu poate să fie beneficiară a

prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

întrucât nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între

Bulgaria și România, astfel că nu a fost nevoită să-și schimbe domiciliul.

Examinând cauza, în raport cu

motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat, însă pentru considerentele ce

se vor dezvolta în continuare.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că probele depuse de reclamantă pentru susținerea acțiunii sunt

contradictorii și nu confirmă în mod neechivoc, îndeplinirea condițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare. Din acțiune, ca și din copiile

buletinului de identitate, certificatului de naștere și de căsătorie ale

reclamantei rezultă că aceasta s-a născut la data de 1 martie 1943, din

părinții G.D. și G.E. Înscrisurile depuse de reclamantă sunt ilizibile, iar în

copiile contractului de vânzare-cumpărare și în procesul-verbal este înscris,

în calitate de cumpărător, H.D., despre care nu rezultă în ce grad de rudenie

se află cu reclamanta.

În cauză, potrivit art. 129 alin (5)

C. proc. civ., instanța trebuia să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru

a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor

și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărârii

temeinice și legale.

Pentru completarea probatoriului în

sensul arătat, este necesară rejudecarea cauzei, instanța urmând a pune în

discuția părților, administrarea probei cu martori, înscrisuri, precum și a

altor probe ce vor fi precizate de părți; dacă acestea sunt în măsură să

lămurească aspectele deduse judecății.

În consecință, recursul fiind

întemeiat, se va admite, dispunând casarea hotărârii și trimiterea cauzei,

aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 417/CA din 8

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2006.