ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2809/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 67/CA din 16

ianuarie 2006, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5345 din 30 decembrie 2005,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară

a prevederilor Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 109/CA din 6 februarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5345 din 30 decembrie 2005, emisă de

pârâtă. A stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea soluției s-a reținut

că, întrucât reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu poate să fie beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât nu era născută în anul 1940, când a

avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, astfel că nu poate

susține că a fost nevoită să-și schimbe domiciliul.

Examinând sentința atacată, în

raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamanta B.M.

s-a născut la data de 23 octombrie 1944, în comuna Caugagia, județul Tulcea,

din părinții D.N. și D.T., părinții săi făcând obiectul unui schimb de

populație, urmare a Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație

lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici

consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a fortiori

trebuie să

beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în

perioada refugiului/strămutării, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

În consecință, soluția pronunțată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 109/CA din 6

februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 septembrie 2006.