ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2035/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 565/CA din 28

octombrie 2005, reclamanta S.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5185 din 30 septembrie 2005,

emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu consecința recunoașterii

acestei calități și acordării drepturilor cuvenite.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 433/CA din 15 decembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.S., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și în consecință, a anulat hotărârea nr.

5185 din 30 septembrie 2005, emisă de pârâtă. A constatat calitatea reclamantei,

de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea soluției s-a reținut

că, întrucât reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, aceasta a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu poate să beneficieze de

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născută în anul 1940, când a avut loc

schimbul de populație între Bulgaria și România, nefiind nevoită să-și schimbe

domiciliul.

Examinând cauza, în raport cu

motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamanta s-a

născut la data de 18 ianuarie 1943, în comuna Mihail Kogălniceanu, județul

Tulcea, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, urmare a

Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a

fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția pronunțată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 433/CA din 15

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2006.