ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1008/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I.T.

SA Timișoara, în contradictoriu cu M.E.C., a solicitat obligarea acestuia la

eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului situat în Timișoara, B-dul M.V., deținut de reclamantă.

În motivarea cererii

se arată că în anul 2004 reclamanta a solicitat M.E.C. eliberarea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de

societate, iar autoritatea i-a comunicat necesitatea întocmirii documentației

conform H.G. nr. 834/1991.

Reclamanta a procedat

la întocmirea acestei documentații și la 25 februarie 2005 a depus dosarul la

M.E.C., dar documentația nu era avizată de C.J. Timiș pentru că planurile

topografice întocmite nu puteau fi avizate în lipsa procesului-verbal de

vecinătate semnat de Primăria Timișoara.

Pentru aceasta a fost

nevoie de o cerere de chemare în judecată soluționată irevocabil prin Decizia nr.

2035 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, iar actele au fost

depuse la 22 iunie 2007 la C.J. Timiș, iar documentația completă a fost depusă

la minister la 3 septembrie 2007.

Însă, la 12

septembrie 2007 ministerul a cerut completarea documentației cu Anexa 2 semnată

de O.J.C.G.C., anexă ce a fost transmisă la 15 mai 2008.

Autoritatea pârâtă a

solicitat completarea documentației conform Ordin M.F.P. nr. 716 din 12 iulie 2007

și H.G. nr. 107 din 30 ianuarie 2008 de modificare și completare a H.G. nr. 834/1991,

dar pentru că documentația a fost întocmită în conformitate cu prevederile

legislației în vigoare la acel moment, se consideră că refuzul de eliberare a

certificatului este nejustificat, mai ales că ministerul nu a răspuns

solicitării reclamantei, deci se încalcă principiul neretroactivității legii

civile noi.

de fond.

Prin Sentința civilă nr.

2331 din 14 mai 2010 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă cererea reclamantei și a obligat pârâtul

să elibereze reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenului situat în municipiul Timișoara, B-dul M.V., județul Timiș.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că documentația depusă de reclamantă în

vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost

întocmită în conformitate cu dispozițiile în vigoare la momentul nașterii

situației juridice care a dus la obligația de întocmire a acesteia, respectiv

H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991 și Criteriile nr. 2665 din 28 februarie 1992.

Susține că, în speță,

deși reclamanta a fost de totală bună-credință și a procedat la întocmirea

documentației încă din anul 2004, după ce a fost întârziată la întocmirea unei

părți a documentației ca urmare a refuzului Primăriei Timișoara, la momentul la

care a finalizat întocmirea întregii documentații i s-a opus o nouă

reglementare juridică, inexistentă la momentul formulării cererii de eliberare

a certificatului de atestare a dreptului de proprietate și întocmirea

documentației și că, în mod evident, apariția unui act normativ care prevedea

condiții suplimentare pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate nu poate produce efecte retroactiv, iar o interpretare contrară

ar conduce la încălcarea principiului de drept al neretroactivității legii

civile noi.

S-a apreciat că

obligația de întocmire a documentației pentru obținerea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate a luat naștere și a produs efecte sub

imperiul legii vechi, nefiind îndeplinite condițiile aplicării imediate a legii

noi, iar faptele care înainte de intrarea în vigoare a legii noi au dat naștere

la o situație juridică, iar legea nouă nu se aplică în privința lor, fiind

guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioară

neputând aduce atingere constituirii situațiilor juridice anterioare, chiar

dacă legea nouă ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere, or ar

schimba condițiile necesare.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs M.E.C.M.A. (succesor al M.E.C.) solicitând admiterea

recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza, să se dispună

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivele de recurs

se arată că instanța, din eroare a reținut că documentația a fost depusă la 30

august 2007 deoarece documentația depusă la acea dată era incompletă, nu avea

avizul O.C.P.I. și D.U.A.T. și s-a solicitat completarea, dar completarea a

venit numai după 8 luni, motivând instanței că a fost împiedicată de Primăria

Timișoara să depună documentația solicitată de minister.

Ca dată de referință

trebuie luată data de 13 mai 2008 când s-a depus și Anexa 2, deci la 8 luni de

la solicitarea ministerului din 12 septembrie 2007, iar faptul că documentația

fost depusă complet abia în luna mai 2008 dovedește recunoașterea reclamantei

că documentația era incompletă.

Pentru că ultimul

document a fost depus după intrarea în vigoare a H.G. nr. 107/2008, devin

incidente și aceste dispoziții.

Deși aceste apărări

au fost făcute și în fața instanței de fond, nu s-a reținut faptul că

ministerul putea să restituie integral dosarul dar a ales să îndrume societatea

să completeze documentația pentru a fi respectate Criteriile nr. 2665 din 28

februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în

patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat dar și prevederile H.G. nr.

834/1991, modificată prin H.G. nr. 107/2008.

În Criteriile nr. 2665

din 28 februarie 1992 se prevede, între altele, că la nivelul fiecărei

societăți comerciale cu capital de stat se constituie o comisie formată din 5-7

membri care va participa la stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în

patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat numită prin ordin al

ministrului de resort, iar acest ordin a fost emis, în cazul reclamantei numai

la 31 octombrie 2008, ceea ce dovedește că documentația era incompletă, aceste

prevederi fiind în vigoare înainte de modificările aduse de H.G. nr. 107/2008.

În drept au fost

invocate prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., art. 312 pct. 1, 2, 3,

Cod procedura civilă.

Intimata SC I.T. SA

Timișoara a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul pentru următoarele considerente:

Reclamanta este o

societate comercială care a fost înființată prin hotărâre de guvern astfel că

obligația de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate,

potrivit H.G. nr. 834/1992 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri

deținute de societățile comerciale cu capital de stat, revine M.E.C.

Încă din anul 2004,

reclamanta a solicitat pârâtului eliberarea acestui certificat.

Deși documentația nu

era completă, ministerul nu a restituit dosarul ci a solicitat reclamantei

să-și completeze documentație potrivit H.G. nr. 834/1991 și Criteriilor nr. 2665

din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în

patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.

Completarea acestei

documentații s-a prelungit de-a lungul anilor.

Mai întâi, pentru că

procesul - verbal de vecinătate nu era semnat de Primăria Timișoara și a fost

nevoită, datorită refuzului acestei autorități, să obțină hotărâre

judecătorească de obligare la semnarea acesteia, procedură finalizată în anul

2007 când s-a obținut avizarea documentației de către Consiliul Județean Timiș.

Însă, nici de această

dată, documentația nu a fost completată și la data de 12 septembrie 2007 s-a

solicitat reclamantei să depună Anexa nr. 2 semnată de O.J.C.G.C. Această anexă

semnată a fost trimisă autorității pârâte numai la 15 mai 2008.

Prin urmare, în

raport de această dată, se poate considera că documentația pentru obținerea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate era completă, dar

potrivit H.G. nr. 834/1991, nemodificată.

Se impune precizarea

că între momentul solicitării (12 septembrie 2007) ministerului și data

înaintării Anexei nr. 2 semnată, s-a produs o modificare a H.G. nr. 834/1991,

modificare care impune, printre altele, întocmirea unor rapoarte de evaluare la

valoare de piață.

Problema care se

impune a fi soluționată în prezenta cauză este legea aplicabilă cererii

reclamantei de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate.

Instanța de fond a

admis cererea reclamantei apreciind că legea aplicabilă este cea din momentul

formulării cererii (2004) deși recunoaște că documentația a fost completată

ulterior și întârziată de refuzul Primăriei Timișoara.

Această susținere

este greșită pentru că dreptul reclamantei la emiterea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate se consideră născut numai din momentul

depunerii documentației complete și nu de la data depunerii cererii.

Instanța de fond nu a

făcut nici o referire la faptul că ultima solicitare a ministerului pârât de

completare a documentației a fost făcută în luna septembrie 2007, iar

reclamanta a răspuns acestei solicitări după câteva luni, respectiv în luna mai

2008.

Această întârziere se

datorează culpei exclusive a reclamantei pentru că era necesară numai avizarea

Anexei 2 de către O.C.P.I. și nu s-a dovedit că a existat un refuz al acestei

autorități de a aviza documentația.

Prin urmare,

reclamanta își invocă propria culpă și solicită aplicarea unei legi care nu mai

era în vigoare în acea formă la momentul în care documentația a fost depusă,

iar potrivit modificărilor aduse legii, documentația trebuie completată și nu

există un refuz al autorității de eliberare a certificatului.

Mai mult, se observă

că autoritatea publică și-a exprimat permanent disponibilitatea de a admite

cererea reclamantei dar numai cu condiția respectării prevederilor H.G. nr. 834/1991

și Criteriilor nr. 2665/1992. Așa se explică faptul că nu a respins cererea

reclamantei pentru că documentația nu era completă ci a solicitat acesteia să o

completeze. Dar acest fapt nu poate semnifica nașterea dreptului de a obține

eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din momentul

depunerii cererii, ci acest drept poate fi invocat numai după depunerea

documentației complete.

Nu se poate considera

că o asemenea interpretare ar duce la încălcarea principiului neretroactivității

legii civile noi pentru că, așa cum am arătat, autoritatea publică putea

respinge sau restitui documentația incompletă și reclamanta este obligată să o

completeze potrivit legii în vigoare la acel moment.

Refuzul autorității

de eliberare a certificatului potrivit legii vechi s-a datorat tocmai

atitudinii reclamantei care a întârziat 8 luni cu depunerea unui document.

Apreciind că soluția

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 C.

proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va

fi modificată sentința și va fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.E.C.M.A. împotriva Sentinței civile nr. 2331 din 14 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată și respinge acțiunea reclamantei SC I.T. SA Timiș, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.