ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4174/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 302/CA din 17 martie 2006, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărâri nr. 5418 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 317/CA din 17 aprilie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ a reclamantului B.N., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

A anulat hotărârea nr. 5418 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar în perioada reglementată de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și a suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și familia sa, fiind îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul nu poate să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, nefiind nevoit să-și schimbe domiciliul. Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 30 ianuarie 1945, în comuna Ciamurlia de Sus, satul Camera, raionul Istria, județul Tulcea, din părinții G. și S., care au făcut obiectul unui schimb de populație, din Bulgaria, în România, urmare s Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/2999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului/strămutării părinților săi, a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. În consecință, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 317/CA din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2006.