ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4172/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 160/CA din 15

februarie 2006, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5356 din 31 ianuarie 2006,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000, conform precizărilor făcute la data de 13 martie 2006.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 271 din 10 aprilie 2006, a

admis contestația formulată în contencios administrativ de reclamantul M.M., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea

nr. 5356/2006, emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul are calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea soluției s-a

reținut că, întrucât reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar în perioada

reglementată de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000,

suferind aceleași condiții nefavorabile, ca și familia sa, este îndreptățit să

beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că, întrucât reclamantul nu era născut în

anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România,

acesta nu poate să susțină că a avut un alt domiciliu, pe care a fost nevoit

să-l schimbe.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente.

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 22 septembrie 1944, în localitatea Ciamurlia

de Sus, raionul Istria, județul Tulcea, din părinții M. și C. care au făcut

obiectul unui schimb de populație, urmare a Tratatului dintre România și

Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate

în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a

fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit în mod direct,

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca

urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul,

nefondat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 271 din 10 aprilie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2006.