ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3001/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3001/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 28 decembrie 2005, reclamanta Z.D. a solicitat, în
contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5279
din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de
beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții ei au făcut obiectul
schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a tratatului
încheiat între cele două țări, la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut
în perioada strămutării acestora, la 10 august 1943.
Prin sentința civilă nr. 88/CA
din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta Casa Județeană de
Pensii Tulcea, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei,
calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada
strămutării părinților reclamantei din Bulgaria, în România, ca urmare a
tratatului bilateral menționat mai sus, precum și a faptului că aceasta s-a
născut pe teritoriul României, ulterior dată la care familia ei a fost obligată
să se refugieze.
În consecință, instanța a
apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, reclamantei, se impune
dintr-un argument de echitate, deoarece a suportat consecințele situației
create, împreună cu și ceilalți membri ai familiei, dar și ca rezultantă a
caracterului reparator al legii.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,
invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 - 9 și
dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
Recurenta a susținut că cele
două condiții impuse beneficiarilor legii - persecuția din motive etnice, cu
consecința strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu - nu sunt
întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut și a trăit
tot timpul pe teritoriul Statului Român.
S-a susținut, de asemenea,
că nu pot beneficia de prevederile legii, decât persoanele concepute anterior
refugiului părinților, ceea ce nu este și cazul intimatei.
Recursul este nefondat și
urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,
cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de
domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în
vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de
cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți
înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante
ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul
legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Așa fiind, instanța de fond
a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.
Față de aceste considerente,
constatând că potrivit art. 304 și 304
1
C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,
Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 88/CA din 30
ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 septembrie 2006.