ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3402/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 8 februarie 2006, reclamanta N.M. a solicitat anularea hotărârii nr.

5319 din 30 decembrie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană strămutată din motive etnice, fiind născută în timpul

strămutării părinților săi, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar

încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 248/CA din 3 aprilie

2005, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5319 din 30 decembrie

2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea

de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 28 februarie 1945, dată la

care părinții săi erau strămutați, din motive etnice, din localitatea de

domiciliu și a dobândit, prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de N.M.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ

prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în

altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorilor

B.N. și N.D. și copia extras de pe tabelul cu evacuații din Cadrilater și

definitivați în localitatea Camena, județul Tulcea.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 248/CA

din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2006.