ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 445/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 31 martie 2005,

reclamantul Z.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 5060 din 28 februarie 2005,

emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea și recunoașterea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană

refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinților săi,

din Bulgaria, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 199/CA din 9 mai 2005,

prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5060 din 28 februarie 2005,

emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul s-a născut la data de 2 martie 1944, dată la care

părinții săi erau strămutați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu,

ca urmare a Tratatului româno-bulgar de la Craiova, din 1940 și a dobândit prin

naștere, statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin

această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii

Tulcea,

solicitând casarea hotărârii și

respingerea acțiunii formulate de Z.P.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr.

189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele

care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu

se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin

dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în

altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și

copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același

statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data

retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a rezultat din

probele administrate în cauză, respectiv copia extras din Tabelul de situația

populației și gospodăriilor, comuna Vischioi, județul Durostor, întocmit de

Comisia mixtă româno-bulgară pentru schimbul de populație - 1940, județul

Durostor și copiile actelor de stare civilă ale reclamantului.

Interpretarea dată de instanță este

legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 199/CA din 9 mai

2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2006.