ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 2 mai 2006,

reclamantul U.S. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5467 din 28 februarie 2006

emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și recunoașterea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană

refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinților săi

din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului Româno - Bulgar

semnat la Craiova, la 7 septembrie din 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința civilă nr. 524/ CA din 3 iulie 2006 prin care a admis acțiunea,

a anulat Hotărârea nr. 5467 din 28 februarie 2006, emisă de pârâtă și a

stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Hotărând astfel, Instanța de

Fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 13 septembrie 1942, dată la

care părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu

și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor

recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând casarea Hotărârii

și respingerea acțiunii formulate de U.S.

Recurenta a susținut că, Hotărârea

Instanței de Fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000

și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au

născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se

încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin

dispozițiile legale susmenționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a Ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate în altă

localitate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele

care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal Instanța

a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați

are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până

la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.G.

și H.C. contractul de vânzare-cumpărare și procesul-verbal din 7 februarie

1948, precum și copiile actelor de stare civilă ale reclamantului.

Interpretarea dată de Instanță

este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția Instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 524/ CA

din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.