ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1987/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 decembrie 2007,

reclamanta M.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 6261 din 31 octombrie 2007

emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea și recunoașterea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană

refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților din

Bulgaria în România, ca urmare a Tratatului de la Craiova, din septembrie 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința civilă nr. 21/CA din 10 ianuarie 2008, prin care a admis

acțiunea, a anulat hotărârea nr. 6261 din 31 octombrie 2007, emisă de pârâtă și

a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 31 august 1942, dată la care

părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu și

a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor

recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Tulcea, solicitând casarea hotărârii

și respingerea acțiunii formulate de M.R.

Recurenta a susținut, în

esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în

condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi

referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a

părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane

stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței,aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție

etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii

lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de strămutat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv contractul de vânzare-

cumpărare din 15 ianuarie 1948, încheiat între Statul Român și colonistul G.I.

(tatăl intimatei), procesul verbal nr. 213 din 15 ianuarie 1948, emis de grefa

Tribunalului Constanța, declarațiunea de avere din 10 septembrie 1940, privind

proprietăți rurale deținute în județul Caliacra de tatăl intimatei -

reclamante, copiile actelor de stare civilă ale reclamantei și ale părinților

săi.

Interpretarea dată de

instanță este corectă și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 21/CA

din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.