ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4241/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2007

reclamantul C.G. a solicitat anularea Hotărârii nr. 6115 din 30 martie 2007

emisă de C.J.P. Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind

născut în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare

a aprobării Tratatului româno-bulgar de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a

pronunțat sentința civilă nr. 453/ CA din 11 iunie 2007, prin care a admis

acțiunea, a anulat hotărârea nr. 6115 din 30 martie 2007 emisă de pârâtă și a

stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 11 ianuarie 1944, dată la

care părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de

domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, solicitând casarea hotărârii și respingerea

acțiunii formulate de C.G.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/200 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilit expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Prin normele de aplicare a

ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța

a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii

lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de strămutat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile autentice

ale martorilor D.V. și C.G. (filele 21, 22) și copiile actelor de stare civilă

ale reclamantului și ale părinților săi.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 453/ CA din 11 iunie 2007

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2007.