ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 iulie 2006,
reclamanta P.S. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5719 din 30 iunie 2006 emisă
de pârâta C.J.P. Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000,
motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind
născută în timpul strămutării părinților săi, ca urmare a aplicării Tratatului Româno
- Bulgar de la Craiova, din 7 septembrie din 1940.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a
pronunțat sentința civilă nr. 631/ CA din 28 septembrie 2006 prin care a admis acțiunea,
a anulat Hotărârea nr. 5719 din 30 iunie 2006, emisă de pârâtă și a constatat
în favoarea reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de
fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 7 aprilie 1944, dată la care
părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu și
a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute
de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor
recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, solicitând casarea hotărârii și respingerea
acțiunii formulate de P.S.
Recurenta a susținut că,
hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care
Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la
persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar
intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și
limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) – a) fost strămutată în altă localitate
decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate în
altă localitate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și
cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat
bilateral.
Cum strămutarea din
localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de
persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal
instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au
fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data
nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.
Situația de strămutat a
rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor A.G.
și L.D., copia situației de avere imobiliară rurală din județul Durostor,
copiile actelor de stare civilă ale reclamantei.
Interpretarea dată de
instanță este legală și nu adaugă la lege.
În consecință, soluția instanței
fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 631/ CA din 28
septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.