ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4240/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8 februarie

2007, reclamantul D.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 5372 din 31 ianuarie 2006

emisă de pârâta C.J.P. Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii

nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive

etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în

România, ca urmare a aplicării Tratatului Româno - Bulgar semnat la Craiova, în

septembrie 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a

pronunțat sentința civilă nr. 470/CA din 18 iunie 2007 prin care a admis acțiunea,

a anulat hotărârea nr. 5372 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și a

constatat că reclamantul D.I. beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000 în calitate de persoană strămutată în altă localitate

din motive etnice, pentru perioada 5 octombrie 1942 - martie 1945, începând cu

data de 1 februarie 2006.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 5 octombrie 1942, dată la

care părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu

și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor

recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, solicitând casarea hotărârii și

respingerea acțiunii formulate de D.I.

Recurenta a susținut că,

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate în

altă localitate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și

cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de strămutat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului F.N.

(fila 30), copia extras din Registrul de identificare a coloniștilor din

centrul M.K. , județul Tulcea și copiile actelor de stare civilă ale

reclamantului.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 470/ CA din 18 iunie 2007

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2007.