ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 802/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 septembrie

2006, reclamanta I.A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5848 din 31 august

2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din

motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților săi, din

Cadrilater, ca urmare a aplicării Tratatului Româno - Bulgar de la Craiova, din 7 septembrie din 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința civilă nr. 690/ CA din 16 octombrie 2006, prin care a admis

acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 5848 din 31 august 2006, emisă de pârâtă și a

stabilit reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000

și a dispus plata drepturilor cuvenite conform O.G. nr. 105/1999, începând cu

data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 5 martie 1942, dată la care

părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu și

a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor

recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, solicitând casarea hotărârii și respingerea

acțiunii formulate de I.A.

Recurenta a susținut că,

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) – a) fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și

cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Cum strămutarea din localitatea

de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și

copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același

statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data

retrocedării pământului românesc.

Situația de strămutat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarația de avere

imobiliară, situația proprietății rurale din județul Caliacra, procesul-verbal

emis de Tribunalul Caliacra, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de Statul

Român cu autorul reclamantei, copiile actelor de stare civilă ale reclamantei.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 690/ CA din 16 octombrie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.