ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul B.I. a solicitat anularea

Hotărârii nr. 5523 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind

născut în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare

a aplicării Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie din

1940.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 747/CA din

11 septembrie 2008 prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a

constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut

la data de 18 decembrie 1943, în localitatea în care părinții săi erau

strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu și a dobândit prin

naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această

lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate

de reclamant.

Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de

temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu

cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de

strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de

persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce

urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una

din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au

fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să

beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în

mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei

persecuții.

Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care

părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții

din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au

decurs din aceasta situație.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și

cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din

25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu

caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice (...). Toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o

persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție

prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii,

de competența exclusivă a instanței judecătorești".

Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimatul-reclamant

s-a născut în timpul refugiului părinților săi și, pe cale de consecință,

interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999

este corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.

A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui

tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași

situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă,

strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului

constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept

uhi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale,

principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin

reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de

drept aflate în situații juridice similare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312

C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea

împotriva sentinței civile nr. 747/CA din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2009.