ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul B.I. a solicitat anularea
Hotărârii nr. 5523 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de
Pensii Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000,
motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind
născut în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare
a aplicării Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie din
1940.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de
contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 747/CA din
11 septembrie 2008 prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a
constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000,
cu modificările și completările ulterioare.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut
la data de 18 decembrie 1943, în localitatea în care părinții săi erau
strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu și a dobândit prin
naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit.
c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această
lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de
Pensii Tulcea, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate
de reclamant.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de
temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu
cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de
strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de
persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în
raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale
incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce
urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.
189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean
român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie
1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una
din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau
strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor
O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost
strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care
a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă
localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au
fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca
urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să
beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit
consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană
persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în
mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei
persecuții.
Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care
părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții
din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au
decurs din aceasta situație.
Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și
cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din
25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu
caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a
legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru
persoane care se află în situații identice (...). Toate persoanele aflate în
aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o
persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție
prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii,
de competența exclusivă a instanței judecătorești".
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimatul-reclamant
s-a născut în timpul refugiului părinților săi și, pe cale de consecință,
interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999
este corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.
A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui
tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași
situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă,
strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului
constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept
uhi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale,
principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin
reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de
drept aflate în situații juridice similare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312
C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea
împotriva sentinței civile nr. 747/CA din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel
Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2009.