ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 decembrie

2007, reclamanta C.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 6254 din 31 octombrie

2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și recunoașterea calității

de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană

refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților săi

din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova, din

septembrie 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința civilă nr. 14/CA din 9 ianuarie 2008, prin care a admis acțiunea,

a anulat hotărârea nr. 6254 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă și a obligat pârâta

Casa Județeană de Pensii Tulcea să recunoască reclamantei calitatea de

beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 7 martie 1943 – 6 martie 1945, indemnizația urmând a fi stabilită

începând cu data de 1 noiembrie 2007.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta  s-a născut la data de 7 martie 1943, dată la care

părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu și

a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor

recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de C.V.

Recurenta a susținut în

esență că, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în

condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi

referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a

părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane

stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate în

altă localitate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și

cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de strămutat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv copia extras de pe

Tabelul de repartizare a evacuaților din Turtucaia în orașul Tulcea, copiile actelor

de stare civilă ale reclamantei și ale părinților săi.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 14/CA

din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.