ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3480/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 24 octombrie 2006, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15343/661 din 30 august 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două țări la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 16 ianuarie 1942. Prin sentința civilă nr. 133 din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 16 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării tatălui reclamantei, din comuna Cociular, județul Durostor (Bulgaria), în comuna Babadag, județul Tulcea, în septembrie 1940, an în care acesta s-a căsătorit, reclamanta, născându-se pe teritoriul României.

În consecință, instanța de fond a apreciat ca fiind aplicabil în speță dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât efectele strămutării s-au extins asupra tuturor membrilor familiei, inclusiv asupra celor născuți ulterior și care sunt obligați să trăiască în localitatea unde părinții au fost repatriați. De asemenea, a fost obligată pârâta, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.000.000 ROL către reclamantă, constatând culpa celei dintâi, care, prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnică să intenteze acțiunea. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut că cele două condiții impuse beneficiarilor legii - persecuția din motive etnice, cu consecința strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu - nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut și a trăit tot timpul pe teritoriul Statului român. Un alt argument în susținerea recursului a fost acela că dispozițiile legii nu fac referire în mod expres la copii născuți în perioada refugiului sau a strămutării părinților, singura categorie de moștenitori prevăzută în mod expres de lege fiind soțul supraviețuitor. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2., persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme, cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000. Față de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 133 din 23 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.