ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3480/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 24 octombrie 2006, reclamanta a solicitat, în

contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr.

15343/661 din 30 august 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții săi au făcut

obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a

tratatului încheiat între cele două țări la data de 7 septembrie 1940, iar ea

s-a născut în perioada strămutării acestora, la 16 ianuarie 1942.

Prin sentința civilă nr. 133

din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 16

ianuarie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2005.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada

strămutării tatălui reclamantei, din comuna Cociular, județul Durostor

(Bulgaria), în comuna Babadag, județul Tulcea, în septembrie 1940, an în care

acesta s-a căsătorit, reclamanta, născându-se pe teritoriul României.

În consecință, instanța de

fond a apreciat ca fiind aplicabil în speță dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000,

întrucât efectele strămutării s-au extins asupra tuturor membrilor familiei,

inclusiv asupra celor născuți ulterior și care sunt obligați să trăiască în

localitatea unde părinții au fost repatriați.

De asemenea, a fost obligată

pârâta, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.000.000 ROL către reclamantă, constatând culpa

celei dintâi, care, prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnică să

intenteze acțiunea.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a susținut că cele

două condiții impuse beneficiarilor legii - persecuția din motive etnice, cu

consecința strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu - nu sunt

întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut și a trăit

tot timpul pe teritoriul Statului român.

Un alt argument în

susținerea recursului a fost acela că dispozițiile legii nu fac referire în mod

expres la copii născuți în perioada refugiului sau a strămutării părinților, singura

categorie de moștenitori prevăzută în mod expres de lege fiind soțul

supraviețuitor.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2., persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți

înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme, cât consecințele

traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii

familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

Așa fiind, instanța de fond

a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.

Față de aceste considerente,

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 133

din 23 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.