ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2315/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 6565

din 2 decembrie 2002, reclamanta T.S. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Cluj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată

pârâta să îi acorde drepturile cuvenite conform Legii nr. 189/2000, începând cu

data de 1 aprilie 2001 și să modifice în acest sens hotărârea nr. 2463 din 9

septembrie 2002, care îi acordă drepturile în mod greșit, cu data de 1 iunie

2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că aceste drepturi se cuvin începând cu 1 aprilie 2001, cererea fiind

depusă la data de 26 martie 2001, sub nr. 54112.

Prin sentința nr. 39 din 14 ianuarie

2003, instanța sesizată a respins excepția autorității de lucru judecat,

invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantei, în sensul că a obligat

pârâta să modifice hotărârea nr. 2463/2002, acordând indemnizația începând cu

data de 1 aprilie 2001, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a constatat că nu poate fi reținută excepția autorității

lucrului judecat, inițial litigiul fiind soluționat numai pe excepția

inadmisibilității acțiunii, astfel că nu au fost exonerate aspectele de fond,

nefiind întrunite cerințele art. 1201 C. civ., astfel că această constatare

îndreptățește reclamanta să pretindă acordarea drepturilor,începând cu data de

1 aprilie 2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția ca nelegală,

motivând că, în mod greșit, s-a respins excepția de autoritate de lucru

judecat, astfel că pe fond, soluția este nelegală și netemeinică.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1201 C. civ., există

autoritate de lucru judecat, când a doua cerere de chemare în judecată are

același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată

între aceleași părți și în contra lor, în aceleași calități.

În speță, din examinarea hotărârii

pronunțate în primul proces și anume, sentința nr. 505 din 11 decembrie 2001,

rezultă că acțiunea reclamantei viza hotărârea nr. 1088 din 15 mai 2001 a

Comisiei de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, Comisia

din cadrul Direcției de Muncă și Solidaritate Socială Cluj.

În cel de al doilea proces, prin

cererea de chemare în judecată, s-a urmărit modificarea unui alt act

administrativ cu caracter jurisdicțional, anume hotărârea nr. 2463 din 9

septembrie 2002 ,emisă de o altă autoritate publică Casa Județeană de Pensii a

județului Cluj, având ca sprijin și un alt act normativ pentru soluționarea

fondului litigiului, anume H.G. nr. 127/2002, deci un alt temei juridic.

Față de cele arătate, se constată că

în mod judicios și legal nu a fost reținută autoritate de lucru judecat, astfel

că cererea inițială din 23 martie 2001, trebuie avută în analiză acordarea

drepturilor, așa cum legal a acordat și instanța de fond.

Ca atare, motivele de recurs se

constată a fi nefondate, Curtea respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 39 din 14 ianuarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2003.