ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1359/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de  Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței civile nr.456 din 23 octombrie 2002 a Curții de

Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal, părțile în cauză, respectiv recurenta

pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj și intimata

reclamantă S.N. nu s-au prezentat.

Procedura

completă.

Referind

asupra cauzei, magistratul asistent a  arătat că ambele

părți au solicitat, în scris (filele 3 și 12, dosar recurs),

judecarea cauzei în lipsă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 22 august 2002, reclamanta SW.N. a solicitat

modificarea hotărârii nr.41/2002 emise de pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, în sensul ca indemnizația cuvenită în temeiul Legii

nr.189/2000 să-i fie acordată cu începere de la data de 1 martie

2001.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus cererea

pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 la data de 20

februarie 2001, iar pârâta a stabilit nelegal ca indemnizația

cuvenită potrivit acestei legi să fie plătită cu începere

de la 1 mai 2002, în loc de luna următoare depunerii cererii.

Prin

sentința civilă nr.456 din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a

admis acțiunea, a anulat parțial hotărârea nr.41 din 23 mai 2002

emisă de pârâtă și a obligat pârâta să acorde

indemnizația care se cuvine reclamantei începând cu data de 1 martie 2001.

Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că în mod  nelegal pârâta a

acordat reclamantei indemnizația prevăzută în Legea nr.189/2000

numai după data depunerii celei de-a doua cereri, când normele

metodologice de aplicare a  Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobate

prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002, au prevăzut că în

categoria persoanelor strămutate se includ și persoanele care s-au

refugiat. Instanța de fond a avut în vedere că persoanele refugiate

beneficiază de indemnizație în baza Legii nr.189/2000 și nu prin

efectul aplicării normelor metodologice aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr.127/2002.

Împotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurenta

a susținut că instanța de fond a anulat greșit actul

administrativ individual prin care se acordase intimatei dreptul prevăzut

de Legea nr.189/2000 începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii

cererii, conform Hotărârii Guvernului nr.127/2002, care a interpretat

legea susmenționată. Pentru perioada anterioară, de la 1 aprilie

2001 și până la 1 mai 2002, recurenta a arătat că exista

autoritate de lucru judecat față de sentința civilă

nr.212/2001 prin care Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea intimatei de

recunoaștere a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.

Urmare

respingerii acestei prime acțiuni formulate de intimată, recurenta a

susținut că a rămas definitivă  hotărârea prin care

Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a

județului Cluj se pronunțase asupra cererii depuse în baza Legii

nr.189/2000 la data de 20 februarie 2001 și că, acordând intimatei

indemnizație din luna următoare cererii inițiale, instanța

de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Recursul

este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele

considerente:

Prin

Hotărârea Guvernului nr.127/2002 au fost aprobate normele metodologice de

aplicare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, ordonanță care a fost aprobată prin Legea nr.189/2000.

Instanța

de fond a stabilit judicios că intimata a avut statutul de persoană

refugiată din motive etnice și că, în această calitate,

beneficiază de drepturile care au fost prevăzute în Legea nr.189/2000

și nu în normele metodologice aprobate ulterior pentru aplicarea legii.

De

altfel, însăși recurenta a confirmat prin întâmpinarea depusă la

instanța de fond că, după adoptarea Hotărârii Guvernului

nr.127/2002, în care a fost interpretată noțiunea de „persoană

strămutată în altă localitate” în sensul Ordonanței

Guvernului nr.105/1999,  s-a creat posibilitatea de a se acorda retroactiv

drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000.

În

consecință, conform art.5 din Legea nr.189/2000, recurenta a fost

corect obligată să acorde intimatei drepturile cuvenite potrivit

acestei legi cu începere de la 1 martie 2001, respectiv de la data de 1 a lunii

următoare celei în care a fost depusă cererea.

Susținerea

recurentei că pentru prima cerere a intimatei, formulată la 20

februarie 2001, exista autoritate de lucru judecat se dovedește a fi

nefondată. Cauza soluționată de Curtea de Apel Cluj prin

sentința civilă nr.212/2001 a  avut ca obiect cererea intimatei de

anulare a hotărârii nr.958 din 9 martie 2001 emisă de Direcția

Muncii și Solidarității Sociale a județului Cluj și

s-a întemeiat juridic numai pe dispozițiile Legii nr.189/2000. Acest prim

litigiu judecat prin sentința irevocabilă menționată

anterior a avut un obiect și o cauză diferite de cele ale cauzei de

față și a fost soluționat în contradictoriu cu o altă

autoritate publică, astfel încât instanța de fond a constatat corect

că nu există autoritate de lucru judecat în sensul prevederilor

art.1201 Cod civil și art.166 Cod procedură civilă. Neexistând

identitate de obiect, cauză și părți între cele două

cereri formulate de intimată, autoritatea de lucru judecat a fost

invocată fără temei în recurs.

Față

de considerentele expuse și constatând că, potrivit art.304 și

art.304

1

Cod procedură civilă, nu există motive de

casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de  Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva

sentinței civile nr.456 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj –

Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.