ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței civile nr.464 din 30 octombrie 2002 a Curții de

Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal au lipsit atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de

Pensii Cluj, precum și intimata-reclamantă P.R.

Procedura

completă.

S-a

referit că ambele părți au solicitat judecarea recursului în

absența lor (filele 4 și 11).

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 6 septembrie 2002, reclamanta P.R. a

chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

modificarea hotărârii nr.1711/ 14.08.2002 emisă de pârâtă, în

sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 să-i fie acordate

cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 mai 2002.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că, potrivit legii, drepturile

se acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât ea a

formulat cererea la data de 29.03.2001, este îndreptățită

să primească indemnizația de la 1.04.2001 și nu de la 1.05.2002,

cum a procedat în mod eronat pârâta.

Prin

sentința civilă nr.464/ 30.10.2002 Curtea de Apel Cluj – Secția

comercială și de contencios administrativ a respins excepția

invocată de pârâtă privind autoritatea de lucru judecat și,

admițând acțiunea, a dispus anularea parțială a

hotărârii nr.1711/ 14.08.2002 în sensul că indemnizația

cuvenită reclamantei se va acorda începând cu 1.04.2001 și nu cu

1.05.2002.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut

că, în raport de data depunerii cererii inițiale de către

reclamantă, aceasta este îndreptățită să beneficieze

de drepturile acordate de Legea nr.189/2000 de la data de 1.04.2001, neavând

relevanță sub acest aspect faptul că prin sentința civilă

nr.504/2001 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă acțiunea

privind stabilirea calității de strămutat.

Împrejurarea

că ulterior, în urma adoptării H.G. nr.127/2002, privind normele de

aplicare a Legii nr.189/2000, reclamanta a formulat o nouă cerere, iar

pârâta admițând-o, a recunoscut drepturile cuvenite numai din luna

următoare depunerii celei de-a doua solicitări, nu are influiență

asupra datei nașterii drepturilor. Acestea fiind stabilite prin Legea

nr.189/2000 și nu prin normele de aplicare a acestui act normativ care nu

fac decât să explice noțiunea de persoană strămutată,

în care se include și cel refugiat, rezultă că data de

referință este 1.04.2001.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

pârâta a învederat că în cauză există autoritate de lucru

judecat, în raport de sentința civilă nr.504/2001 prin care a fost

menținută hotărârea nr.1412/2001, act administrativ individual

privind cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/200, pentru perioada 1.04.2001 – 1.02.2002.

În

aceste împrejurări, a precizat pârâta, în lipsa promovării unui

recurs în anulare după adoptarea H.G. nr.127/2002, cale extraordinară

de atac care, admisă fiind, să se fi finalizat prin anularea

sentinței și a hotărârii nr.1412/2001, reclamanta nu poate

beneficia de indemnizație decât din luna următoare depunerii celei

de-a doua cereri, respectiv de la 1.05.2002.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile

art.304 și 304

1

Cod procedură civilă, Curtea va

constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel

cum a motivat în mod corect instanța de fond, excepția

autorității de lucru judecat nu este admisibilă, neexistând

identitate de obiect și de cauză între litigiul de față

și cel soluționat irevocabil prin sentința civilă

nr.504/2001.

În

acea pricină, instanța a respins acțiunea reclamantei privind

anularea hotărârii nr.1412/ 27.04.2001 emisă de pârâtă prin care

s-a respins cererea de acordare a calității de beneficiară a

Legii nr. 189/2000.

În

prezentul litigiu, obiectul îl constituie modificarea parțială a unei

alte hotărâri a pârâtei, respectiv nr.1711/ 14.08.2002, prin care s-a

stabilit că reclamanta se încadrează în prevederile art.1 lit.c din

Legea nr.189/2000.

Susținerea

pârâtei în sensul că hotărârea inițială este încă în

vigoare, având autoritate de lucru judecat pentru perioada 1.04.2001 –

1.05.2002 este greșită, întrucât însăși casa de pensii a

procedat la revizuirea actului administrativ emis la 27.04.2001 și în urma

verificării legalității solicitării, a întocmit o nouă

hotărâre.

Pârâta

trebuia însă să aibe în vedere data depunerii cererii inițiale,

o nouă cerere nemai fiind de altfel necesară, întrucât legea permite

casei de pensii să emită decizie de revizuire și din proprie

inițiativă.

Referitor

la inexistența cerinței identității de cauză, se

constată că ambele acte administrative în discuție, precum

și cele două hotărâri judecătorești ale Curții de

Apel Cluj se referă la prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000,

însă în anul 2001 când au fost emise hotărârea nr.1412/2001 și

sentința civilă nr.504/2001era în vigoare textul în forma sa

inițială „persoana strămutată în altă localitate decât

cea de domiciliu”.

De-abia

în anul 2002, după ce prin Hotărârea Guvernului nr.127/ 14.02.2002

s-a explicat înțelesul noțiunii de „persoană

strămutată”, art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 a fost modificat prin

Legea nr. 849/2002 în sensul că beneficiază de drepturi și

persoana care „a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate”.

În

consecință, Curtea reține că data stabilită de

instanță   pentru acordarea drepturilor către reclamantă

este în concordanță cu prevederile legale în vigoare, astfel încât

criticile invocate de pârâtă apar ca neîntemeiate, urmând a se dispune

respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva

sentinței civile nr.464 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj –

Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.