ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1352/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de B.V. împotriva sentinței civile nr.350

din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de

contencios administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat recurentul reclamant B.V., prin procuratorul său B.A.

A lipsit intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj.

Procedura

completă.

Procuratorul

recurentului reclamant a susținut și dezvoltat  motivele de recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței atacate iar pe fondul cauzei, admiterea

acțiunii și acordarea drepturilor solicitate începând cu 1 aprilie 2001.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 25 iunie 2002, reclamantul B.V. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj,  solicitând  modificarea hotărârii

nr.251 din 30 mai 2002 emisă de pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute de

Legea nr.189/2000 să-i fie  acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc

de 1 iunie 2002.

În

motivarea cererii, reclamantul a învederat că, potrivit legii, drepturile se

acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât el a formulat cererea la

data de 6 martie 2001, este îndreptățit să primească indemnizație de la 1

aprilie 2001 și nu de la 1 iunie 2002, cum a  procedat în mod eronat pârâta.

Prin

sentința civilă nr.350 din 17 septembrie 2002, Curtea de Apel Cluj – Secția

comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prima cerere a reclamantului

privind recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, formulată

la data de 6 martie 2001 a fost respinsă, împrejurare confirmată prin sentința

civilă nr. 222/2001 a Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă.

Ulterior,

la 22 mai 2002, reclamantul a depus o nouă cerere, admisă de pârâtă prin

hotărârea nr.251 din 30 mai 2002.

La

pronunțarea soluției de respingere a acțiunii, instanța a avut în vedere

prevederile art.5 din Hotărârea Guvernului nr.127/2002, potrivit cărora, în

cazul aprobării cererilor, indemnizațiile se  acordă începând cu luna următoare

depunerii acestora, precum și o notă emisă de Casa Națională de Pensii,

nr.1026/2002, prin care au fost îndrumate casele județene de  pensii să aibe în

vedere data noii cereri, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre

judecătorească irevocabilă de respingere a contestației privind o primă

solicitare.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel,

reclamantul, referindu-se la întâmpinarea depusă de pârâtă la prima instanță, a

arătat că nu există autoritate de lucru judecat, el nesolicitând recunoașterea

statutului de strămutat, astfel cum era reglementat în forma inițială a Legii

nr.189/2000, ci calitatea de refugiat, care de  altfel, i-a fost acordată prin

hotărârea nr.251/2002.

Cât

privește nota emisă de Casa Națională de Pensii, invocată de instanță, aceasta

nu poate avea aplicabilitate, neputând modifica prevederile unei legi, act

normativ cu forță juridică superioară, care dispune ca drepturile respective să

fie acordate din luna următoare datei depunerii cererii, deci, în cazul

reclamantului, data corectă este 1 aprilie 2001.

De altfel, a arătat reclamantul, anterior datei de 22 mai 2002

la care s-a referit pârâta când a stabilit data de 1 iunie 2002, el a depus o

nouă cerere la 14 martie 2002, despre care nu s-a făcut vorbire.

Examinând cauza în raport de motivele invocate, și având  în

vedere prevederile art.304 și 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va  constata

că recursul este  întemeiat, urmând a se dispune casarea sentinței și pe fond,

admiterea acțiunii.

Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în

întâmpinarea depusă la prima instanță nu este admisibilă, neexistând identitate

de obiect și de cauză între litigiul de față și cel  soluționat irevocabil prin

sentința civilă nr.222/2001.

În acea pricină, instanța a respins acțiunea reclamantului

privind anularea hotărârii nr.951 din 9 martie 2001 emisă de pârâtă prin care

se respinsese cererea de acordare a  calității de beneficiar al Legii

nr.189/2000.

În prezentul  litigiu, obiectul îl constituie modificarea

parțială a unei alte hotărâri, nr.251 din 30 mai 2002 prin care s-a stabilit că

reclamantul se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.

Nu se poate susține că actul administrativ emis de pârâtă la 9

martie 2001 ar fi încă în vigoare și ar avea autoritate de lucru judecat pentru

perioada 1 aprilie 2001 – 1 iunie 2002, întrucât însăși Casa Județeană de

Pensii Cluj a procedat potrivit art.10 din Legea nr.189/2000 la revizuirea

hotărârii nr.951 și, în urma verificării  legalității solicitării, a întocmit o

nouă hotărâre.

Desigur, pârâta trebuia să aibe în vedere data depunerii cererii

inițiale, o nouă cerere nemai fiind de altfel necesară, același act normativ

permițând casei de pensii să emită decizie de revizuire și din proprie

inițiativă.

De asemenea, nu există nici identitate de cauză. Deciziile emise

de pârâtă precum și cele două  hotărâri judecătorești, cea irevocabilă și cea

atacată cu  prezentul recurs se referă la prevederile art.1 lit.c din Legea

nr.189/2000, însă la data emiterii hotărârii nr.951/2001 și la data pronunțării

sentinței civile nr.222/2001 era în vigoare textul în forma sa inițială

„persoana strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.

De-abia  în anul 2002, după ce prin H.G. nr.127 din 14 februarie

2002 s-a  explicat înțelesul noțiunii de „persoană strămutată”, art.1 lit.c din

Legea nr.189/2000 a fost modificat prin Legea nr.849/2002 în sensul că

beneficiază de drepturi și persoana care „a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate”.

Referitor la îndrumările date de Casa Națională de Pensii privind

data acordării drepturilor pentru persoanele refugiate, acestea nu pot modifca

prevederile exprese ale Legii nr.189/2000, potrivit cărora data este cea de 1 a

lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

În cauză, întrucât însăși pârâta și-a revizuit prima hotărâre,

trebuia să se aibe în vedere la stabilirea începerii acordării drepturilor,

data cererii inițiale a reclamantului, 6 martie 2001.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul

și va casa sentința, urmând a admite acțiunea astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de B.V. împotriva sentinței

civile

nr.350 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios

administrativ

.

Casează

sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de reclamantul B.V.

Modifică,

în parte, hotărârea nr.251 din 30 mai 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii

Cluj, în sensul  că drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 i se acordă

începând cu 1 aprilie 2001.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.