ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1356/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de G.E. împotriva sentinței civile nr.424 din 15

octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios

administrativ.

La

apelul nominal  părțile în cauză,  recurenta reclamantă G.E.  și intimata

pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș, nu s-au prezentat.

Procedura

completă.

S-a

făcut referatul cauzei de magistratul asistent care a arătat că recurenta a

solicitat judecarea cauzei și în absența sa.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 8 august 2002, reclamanta G.E. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș,  solicitând  modificarea hotărârii

nr.165  din 20 iunie 2002 emisă de pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute

de  Legea nr.189/2000 să-i fie  acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în

loc de 1 iunie 2002.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că, potrivit legii, drepturile se

acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât ea a formulat cererea la

data de 28 februarie 2001, este îndreptățită să primească indemnizație de la 1

aprilie 2001 și nu de la 1 iunie 2002, cum a  procedat în mod eronat pârâta.

Prin

sentința civilă nr.424 din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj – Secția

comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prima cerere a reclamantei

privind recunoașterea calității de beneficiară al Legii nr.189/2000, formulată

la data de 28 februarie 2001 a fost respinsă, împrejurare confirmată prin

sentința civilă nr. 398/2001 a Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă.

Ulterior,

în urma adoptării Hotărârii Guvernului nr.127/2002, reclamanta a depus o nouă

cerere la 29 mai 2002, admisă de pârâtă prin hotărârea nr.165 din 20 iunie

2002.

La

pronunțarea sentinței de respingere a acțiunii, instanța a avut în vedere

prevederile art.5 din Hotărârea Guvernului nr.127/2002, potrivit cărora, în

cazul aprobării cererilor, indemnizațiile se  acordă începând cu luna următoare

depunerii acestora.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta G.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a arătat că instanța a greșit reținând că data formulării cererii de

acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 este 29 mai 2002. În

realitate, ea a solicitat stabilirea calității de refugiat din motive etnice

încă de la 28 februarie 2001, având dreptul să primească indemnizația cuvenită

de la 1 aprilie 2001.

Examinând cauza în raport de motivul invocat, și având  în

vedere prevederile art.304 și 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va  constata

că recursul este  fondat, impunându-se admiterea lui și pe fond, admiterea

acțiunii.

Din actele dosarului rezultă de necontestat că prin hotărârea

nr.2840 din 18 iulie 2001, pârâta a  respins cererea reclamantei datată 28

februarie 2001, de acordare a beneficiului  Legii nr.189/2000, actul

administrativ respectiv fiind menținut prin sentința civilă nr.398/2001 a

Curții de  Apel Cluj.

Ulterior însă, pârâta a  procedat ea însăși  la revizuirea

hotărârii inițiale, în conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea

nr.189/2000 care prevede posibilitatea retractării deciziei anterioare în cazul

în care se constată  încălcări ale prevederilor legale.

În acest sens, pârâta a emis hotărârea nr.165 din 20 iunie 2002,

la care ar fi trebuit să aibe în vedere data depunerii cererii inițiale a

reclamantei, o nouă cerere nemai fiind de altfel necesară, actul normativ

permițând casei de pensii să emită decizie de revizuire din proprie inițiativă.

Referitor la îndrumările date de Casa Națională de Pensii

privind data acordării drepturilor pentru persoanele refugiate, cuprinse în

nota invocată de  pârâtă în întâmpinarea depusă la prima instanță, acestea nu

pot  modifica prevederile exprese ale Legii nr.189/2000, potrivit cărora data

de referință este cea de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

În consecință, susținerea reclamantei din acțiune, în sensul că

este  îndreptățită să primească indemnizație de la 1 aprilie 2001 este

întemeiată, Curtea urmând a admite recursul, a casa sentința și a admite

acțiuna astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de  G.E. împotriva sentinței

civile

nr.424 din 15 octombrie  2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios

administrativ

.

Casează

sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de reclamanta  G.E.

Modifică,

în parte, hotărârea nr.165 din 20 iunie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii

Maramureș, în sensul  că drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 i se acordă

începând cu 1 aprilie 2001.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.