ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de Casa județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile

nr.431 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de

contencios administrativ.

La apelul nominal au lipsit

atât recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii Cluj, precum și

intimatul-reclamant B. G.

Procedura completă.

S-a referit că ambele părți

au solicitat judecarea recursului în absența lor (filele 4 și 14).

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 31 iulie 2002, reclamantul B.G. a chemat în judecată Casa județeană de

Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii nr.942/ 9.07.2002 emisă de

pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 să-i fie

acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iunie 2002.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că, potrivit legii, drepturile se acordă din luna

următoare depunerii cererii. Întrucât el a formulat cererea la data de

29.03.2001, este îndreptățit să primească indemnizația de la 1 aprilie 2001 și

nu de la 1 iunie 2002, cum a procedat în mod eronat pârâta.

Prin sentința civilă nr.431

din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios

administrativ a admis în parte acțiunea, a dispus modificarea în parte a

hotărârii nr.942/2002 și a obligat pârâta să acorde reclamantului indemnizația

cuvenită începând cu data de 1 aprilie 2001.

Pentru a pronunța aceasată

hotărâre, instanța a reținut că în raport de data depunerii cererii inițiale de

către reclamant, acesta este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate

de Legea nr.189/2000 de la data de 1 aprilie 2001, neavând relevanță sub acest

aspect faptul că prin sentința civilă nr.1752/2002 a Curții de Apel Cluj a fost

respinsă acțiunea privind stabilirea calității de strămutat din motive etnice.

Împrejurarea că ulterior,

în urma adoptării H. G. nr.127/2002 privind normele de aplicare a Legii

nr.189/2000, reclamantul a formulat o nouă cerere, iar pârâta, admițând-o, a

recunoscut drepturile cuvenite numai din luna următoare depunerii celei de-a

doua solicitări, nu are influență asupra datei nașterii drepturilor. Acestea,

fiind stabilite prin Legea nr.189/2000 și nu prin normele de aplicare a acestui

act normativ care nu fac decât să explice noțiunea de persoană strămutată, în

care se include și cel refugiat, rezultă că data de referință este 1 aprilie

2001.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Casa județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat

că în cauză există autoritate de lucru judecat, în raport de sentința civilă

nr.1752/2001, prin care a fost menținută hotărârea nr.942/2001, act

administrativ individual privind respingerea cererii reclamantului de acordare

a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru perioada 1.04.2001 –

1.06.2002.

În aceste împrejurări, a

precizat pârâta, în lipsa unei căi extraordinare de atac care să fi fost

promovată după adoptarea H.G. nr.127/2002 și admisă fiind, să se fi finalizat

prin anularea sentinței sau a hotărârii nr.942/2001, reclamantul nu poate

beneficia de indemnizație decât din luna următoare depunerii celei de-a doua

cereri, respectiv de la 1 iunie 2002.

Examinând cauza în raport

de motivele invocate și având în vedere prevederile art.304 și 304

1

Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel cum a reținut în mod

corect instanța de fond, excepția autorității de lucru judecat nu este

admisibilă, neexistând identitate de obiect și cauză între litigiul de față și

cel soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.1752/2001.

În acea pricină, instanța a

respins acțiunea reclamantului privind anularea hotărârii nr.1330/ 27.04.2001

emisă de pârâtă prin care s-a respins cererea de acordare a calității de

beneficiar al Legii nr.189/ 2000.

În prezentul litigiu,

obiectul îl constituie modificarea parțială a unei alte hotărâri a pârâtei,

respectiv nr.942/ 9.07.2002 prin care s-a stabilit că reclamantul se încadrează

în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.

Susținerea pârâtei în

sensul că hotărârea inițială este încă în vigoare, având autoritate de lucru

judecat pentru perioada de la 1.04.2001 la 1.06.2002 este greșită, întrucât

însăși recurenta a procedat, potrivit art.10 din Legea nr.189/2000 la

revizuirea actului administrativ emis la 27.04.2001 și, în urma verificării

legalității solicitării, a întocmit o nouă hotărâre.

Desigur, pârâta trebuia să

aibă în vedere data depunerii cererii inițiale,  o nouă cerere nici nu mai era

necesară, legea permițând Casei județene de pensii să emită decizie de

revizuire și din proprie inițiativă.

Referitor la inexistența

identității de cauză, ambele acte administrative în discuție, precum și cele

două hotărâri judecătorești ale Curții de Apel Cluj, se referă la prevederile

art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, însă la data emiterii primei hotărâri de

către pârâtă și la data pronunțării sentinței civile nr.1752/2001 era în

vigoare textul în forma sa inițială „persoana strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu”.

De-abia în anul 2002, după

ce prin H.G. nr.127/ 14.02.2002 s-a explicat înțelesul noțiunii de „persoană

strămutată”, art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 a fost modificat prin Legea

nr.849/2002 în sensul că beneficiază de drepturi și persoana care „a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

În consecință, criticile

invocate de pârâtă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de Casa județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.431 din 16

octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.