ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4076/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

martie 2003, reclamanta B.A. a solicitat modificarea hotărârii nr. 6398 din 19

decembrie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul ca

indemnizația cuvenită în baza Legii nr. 189/2000, să-i fie acordată cu începere

de la data de 16 iulie 2001.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, la data de 18 aprilie 2001, cerere care a fost respinsă ca tardivă

prin hotărârea nr. 1835 din 4 mai 2001, emisă de pârâtă. Reclamanta a învederat

că a formulat o nouă cerere la 30 septembrie 2002 și pârâta a emis hotărârea

nr. 6398 din 19 decembrie2002, prin care i-a acordat drepturile prevăzute de

Legea nr.1 89/2000, dar cu începere de la data de 1 octombrie 2002 și nu de la

data de 16 iulie 2001, așa cum s-a prevăzut în art. 6 din H.G. nr. 127/2002, în

cazul cererilor depuse în intervalul 1 aprilie 2001 – 15 iulie 2001, indiferent

dacă acestea au fost respinse sau nu pentru tardivitate.

Prin sentința civilă nr. 420 din 16

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat în parte hotărârea nr. 6308 din 19

decembrie 2002 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să acorde reclamantei drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de 16 iulie 2001.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că în mod nelegal, pârâta a acordat reclamantei drepturile prevăzute

Legea nr. 189/2000, numai din luna următoare depunerii celei de-a doua cereri,

deși dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 127/2002 au prevăzut acordarea acestor

drepturi cu începere de la 16 iulie 2001, în cazul respingerii ca tardivă a

unei prime cereri.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a anulat greșit actul administrativ individual, prin care se acordase

intimatei dreptul prevăzut de Legea nr. 189/2000, începând cu data de întâi a

lunii următoare depunerii cererii, conform H.G. nr. 127/2002, care a

interpretat legea sus-menționată. Pentru perioada anterioară, de la 16 iulie

2001 și până la 1 septembrie 2002, recurenta a arătat că exista autoritate de

lucru judecat față de sentința civilă nr. 1744/2001, prin care Tribunalul Cluj

a respins acțiunea intimatei, de recunoaștere a drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000. Urmare a respingerii acestei prime acțiuni formulate de intimată,

recurenta a susținut că a rămas definitivă hotărârea nr. 1835/2001, prin care

Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj se

pronunțase asupra cererii depuse în baza Legii nr. 189/2000, la 18 aprilie 2001

și că acordând intimatei, indemnizație de la data de 16 iulie 2001, instanța de

fond a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

aprobate Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 105/1999 ,privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

din România cu începere de la 6 septembrie, 1940 până la 6 martie 1945, din

motive etnice, ordonanță care a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În art. 6 din H.G. nr. 127/2002 s-a

prevăzut acordarea indemnizațiilor, începând cu data de 16 iulie 2001, în cazul

titularilor care au depus cereri în intervalul 1 aprilie – 15 iulie 2001,

indiferent dacă cererile lor au fost sau nu respinse pentru tardivitate.

Cum intimata s-a aflat în această

situație, instanța de fond a aplicat corect prevederile legale menționate

anterior și a obligat recurenta la plata indemnizației, cu începere de la 16

iulie 2001.

Susținerea recurentei că pentru

prima cerere a intimatei există autoritate de lucru judecat, se dovedește a fi

nefondată. Cauza soluționată de Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.

1744/2001, a avut ca obiect cererea intimatei de anulare a hotărârii nr.

1835/2001 emisă de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului

Cluj și s-a întemeiat juridic numai pe dispozițiile Legii nr. 189/2000. Acest

prim litigiu judecat prin sentința irevocabilă sus-menționată, a avut un obiect

și o cauză, diferite de cele ale pricinii de față și a fost soluționat în

contradictoriu cu o altă autoritate publică, astfel încât instanța de fond a

constatat corect că nu există autoritate de lucru judecat în sensul

prevederilor art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ. Neexistând identitate

de obiect, cauză și părți între cele două cereri formulate de intimată,

autoritatea de lucru judecat a fost invocată fără temei în recurs.

Pentru considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va

respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 420 din 16 aprilie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 noiembrie 2003.