ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1353/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22 iulie

2002, reclamantul A.C.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie modificată

hotărârea nr. 1071 din 17 iulie 2002 emisă de pârâtă pe seama reclamantului, în

sensul că acordarea indemnizației de 300.000 lei lunar aferentă calității sale

de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările

ulterioare, să se facă începând cu data de 1 aprilie 2001 iar nu cu data de 1

aprilie 2002, cum în mod greșit a stabilit pârâta.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

următoarele: la data de 29 martie 2001 a depus cerere prin care a solicitat

pârâtei să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000 însă pârâta, prin hotărârea nr. 1379 din 27 aprilie 2001

i-a respins cererea, pe motivul că situația de refugiat în condițiile ocupării

Ardealului de Nord de către armata maghiară nu se asimilează cu situația de

strămutat din motive etnice, în altă localitate decât cea de domiciliu; la data

de 4 iunie 2001 a depus la dosarul cererii sale inițiale, în completare, două

certificate eliberate în luna mai 2001 de Arhivele Naționale, Direcția

Județeană Alba și Dâmbovița, care atestă situația sa de refugiat din motive

etnice în contextul evenimentelor istorice produse în Ardealul de Nord a

solicitat pârâtei să-și revizuiască hotărârea prin care i-a fost respinsă

cererea inițială, în sensul de a-i fi recunoscută calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000; pârâta a dat curs solicitării sale

iar prin hotărârea nr. 1071 din 17 iulie 2002 i-a recunoscut calitatea de

beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acordându-i

indemnizația aferentă, începând cu data de 1 mai 2002.

În opinia reclamantului, acordarea indemnizației

ce i se cuvine trebuie făcută începând cu data de 1 a lunii următoare celei în

care a fost depusă cererea inițială, respectiv cu 1 aprilie 2001.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin

întâmpinarea formulată a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului,

invocând faptul că acesta a contestat la instanță hotărârea prin care comisia

de aplicare a Legii nr. 189/2000 i-a respins cererea depusă la data de 29

martie 2001. A mai arătat că, instanța a respins contestația iar sentința a

rămas definitivă și irevocabilă, bucurându-se de autoritatea lucrului judecat.

Totodată, pârâta a susținut că potrivit Precizărilor nr. 1026 din 29 martie

2002 ale Casei Naționale de Pensii, în situația în care s-a pronunțat o

sentință civilă de respingere a contestației împotriva hotărârii comisiei de

aplicare a Legii nr. 189/2000, petentul se poate adresa cu o nouă cerere

comisiei, situație în care drepturile se vor acorda începând cu data de 1 a lunii

următoare celei în care a fost depusă cererea. În opinia pârâtei, acordarea

indemnizației ce se cuvine petentei s-a făcut în mod corect, cu respectarea

H.G. nr. 127/2002.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 403 din 8 octombrie 2002, a

admis, în parte, acțiunea reclamantului și a dispus modificarea, a hotărârii

nr. 1071 din 17 iulie 2002 emisă de pârâtă, în sensul că acordarea

indemnizației ce se cuvine reclamantului se face începând cu data de 1 aprilie

2001.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut

în vedere faptul că reclamantul a făcut dovada completă a situației sale de

refugiat din motive etnice, la data de 4 iunie 2001 și a apreciat că acordarea

indemnizației ce i se cuvine potrivit legii se face începând cu data de 1 a

lunii următoare celei în care s-a dovedit situația de refugiat. Cu privire la

susținerile pârâtei, cum că prin acordarea indemnizației conform cerințelor

reclamantului, s-ar aduce atingere autorității lucrului judecat, instanța de

fond le-a apreciat ca fiind nefondate, întrucât contestația precedentă a fost

soluționată de instanță pe calea excepției de inaplicabilitate a Legii nr.

189/2000 în cazul refugiaților din Ardealul de Nord și nu pe calea examinării

pe fond a cererii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj.

Prin motivele de recurs, pârâta a arătat că

instanța de fond a apreciat greșit cu privire la momentul de la care

reclamantul a dobândit calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de

lege, în sensul că nu a ținut seama de faptul că până la emiterea hotărârii nr.

1071 din 17 iulie 2002, contestată de reclamant, ar fi operat autoritatea de

lucru judecat a sentinței civile nr. 1743/2001 pronunțată de Tribunalul Cluj,

prin care a fost respinsă contestația reclamantului împotriva hotărârii nr.

1379 din 27 aprilie 2001 emisă inițial de pârâtă.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate,

cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu

este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În discuție nu se află situația de refugiat a

reclamantului și nici calitatea acestuia de beneficiar al drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000, acestea fiind recunoscute de pârâtă prin hotărârea a

cărei modificare se cere. În prezenta cauză se cere a se clarifica data de la

care se acordă indemnizația aferentă calității recunoscute în situația în care

petentul a depus cererea la organul competent, potrivit legii, să-i soluționeze

pretențiile iar dovada completă a susținerilor sale a făcut-o ulterior

depunerii cererii.

Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că

reclamantul A.C.T. a depus cererea prin care a solicitat pârâtei să-i fie

recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, la data de 29 martie 2001 iar la data de 4 iunie 2001 a depus, în

completarea dosarului cererii sale, certificatele nr. 148 din 10 mai 2001 și

170 din 28 mai 2001, eliberate de Arhivele Naționale, Direcția Județeană

Dâmbovița și Alba, care atestă situația de refugiat a reclamantului, în

contextul evenimentelor istorice produse în septembrie 1940 în Ardealul de

Nord.

Prin hotărârea nr. 1379 din 27 aprilie 2001,

pârâta, interpretând restrictiv prevederile art. 1, lit. c) din Legea nr.

189/2000, a respins cererea pe motivul că situația de refugiat invocată de

petent nu se regăsește în situațiile prevăzute la articolul menționat.

Ulterior depunerii de către reclamant a celor

două certificate sus-menționate, pârâta și-a reconsiderat poziția cu privire la

situația de refugiat din motive etnice, asimilând-o cu cea de strămutat în altă

localitate decât cea de domiciliu iar prin hotărârea nr. 1071 din 17 iulie 2002

i-a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000, acordându-i indemnizația lunară cuvenită, începând cu

data de 1 mai 2002.

Prin această din urmă hotărâre, pârâta, în

calitatea sa de organ al autorității publice, a procedat la retractarea

hotărârii precedente, apreciind în mod corect și echitabil, cu privire la

situația de refugiat din motive etnice a reclamantului.

Cât privește data de la care pârâta a acordat

indemnizația lunară cuvenită reclamantului, aceasta este greșită, fiind

stabilită în mod arbitrar.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr.

189/2000, acordarea indemnizației cuvenită persoanelor care se află în

situațiile prevăzute de această lege, se face începând cu data de 1 a lunii

următoare celei în care a fost depusă cererea. În înțelesul reglementării  acestei

legi, aprobarea cererii de către organul competent, este condiționată de

dovedirea de către petent a situației invocate, astfel că în cazul în care

dovada s-a făcut ulterior înregistrării cererii, acordarea indemnizației se

face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a făcut această

dovadă.

Cum reclamantul a făcut dovada situației sale de

refugiat la data de 4 iunie 2001, acordarea indemnizației se va face începând

cu data de 1 iulie 2001, așa cum, în mod corect, a stabilit instanța de fond.

În contextul celor mai sus arătate, susținerile

recurentei, cum că prin acordarea indemnizației conform cerințelor

reclamantului, s-ar aduce atingere autorității lucrului judecat, sunt lipsite

de relevanță. La analizarea celor invocate de recurentă, trebuie să se țină

seama de faptul că soluționarea contestației precedente de către Tribunalul

Cluj, prin sentința civilă nr. 1743/C/2001 din 20 iulie 2001, s-a făcut, așa

cum corect a reținut instanța de fond, pe calea inaplicabilității Legii nr.

189/2000, în cazul refugiaților din Ardealul de Nord, cererea reclamantului

nefiind examinată pe fond. Pe de altă parte, art. 10 din Legea nr. 189/2000

permite Casei Județene de Pensii, retractarea propriei sale decizii în situația

în care se constată încălcări ale legii.

Pentru considerentele expuse și constatând că

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. nu există motive de

casare a sentinței, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 403 din 8 octombrie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie

2003.