ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1353/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 iulie 2002, reclamantul A.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie

modificată hotărârea nr. 1071 din 17 iulie 2002, emisă de pârâtă pe seama reclamantului,

în sensul că acordarea indemnizației de 300.000 lei lunar aferentă calității

sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, să se facă începând cu data de 1 aprilie 2001, iar nu

cu data de 1 aprilie 2002, cum în mod greșit a stabilit pârâta.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat următoarele: la data de 29 martie 2001 a depus cerere prin care a

solicitat pârâtei să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, însă pârâta, prin hotărârea nr. 1379 din 27

aprilie 2001, i-a respins cererea, pe motivul că situația de refugiat, în

condițiile ocupării Ardealului de Nord de către armata maghiară, nu se

asimilează cu situația de strămutat din motive etnice, în altă localitate,

decât cea de domiciliu; la data de 4 iunie 2001 a depus la dosarul cererii sale

inițiale, în completare, două certificate eliberate în luna mai 2001 de

Arhivele Naționale – Direcția Județeană Alba și Dâmbovița, care atestă situația

sa de refugiat din motive etnice, în contextul evenimentelor istorice produse

în Ardealul de Nord; a solicitat pârâtei să-și revizuiească hotărârea prin care

i-a fost respinsă cererea inițială, în sensul de a-i fi recunoscută calitatea

de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000; pârâta a dat curs

solicitării sale, iar prin hotărârea nr. 1071 din 17 iulie 2002, i-a recunoscut

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

acordându-i indemnizația aferentă, începând cu data de 1 mai 2002.

În opinia reclamantului, acordarea

indemnizației ce i se cuvine, trebuie făcută începând cu data de 1 a lunii

următoare celei în care a fost depuă cererea inițială, respectiv cu 1 aprilie

2001.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Cluj, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea pretențiilor

reclamantului, invocând faptul că acesta a contestat la instanță hotărârea prin

care Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea depusă la

data de 29 martie 2001. A mai arătat c, instanța a respins contestația, iar

sentința a rămas definitivă și irevocabilă, bucurându-se de autoritatea

lucrului judecat. Totodată, pârâta a susținut că potrivit Precizărilor nr. 1026

din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii, în situția în care s-a

pronunțat o sentință civilă de respingere a contestației împotriva hotărârii

Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, petentul se poate adresa cu o nouă

cerere comisiei, situație în care drepturile se vor acorda începând cu data de

1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. În opinia pârâtei,

acordarea indemnizației ce se cuvine petentei, s-a făcut în mod corect, cu

respectarea H.G. nr. 127/2002.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 403 din 8

octombrie 2002, a admis, în parte, acțiunea reclamantului și a dispus

modificarea hotărârii nr. 1071 din 17 iulie 2002, emisă de pârâtă, în sensul că

acordarea indemnizației ce se cuvine reclamantului, se face începând cu data de

1 aprilie 2001.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a avut în vedere faptul că reclamantul a făcut dovada completă a

situației sale de refugiat din motive etnice, la data de 4 iunie 2001 și a

apreciat că acordarea indemnizației ce i se cuvine potrivit legii, se face

începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a dovedit situația de

refugiat. Cu privire la susținerile pârâtei, cum că prin acordarea

indemnizației conform cerințelor reclamantului, s-ar aduce atingere autorității

lucrului judecat, instanța de fond le-a apreciat ca fiind nefondate, întrucât

contestația precedentă a fost soluționată de instanță pe calea excepției de

inaplicabilitate a Legii nr. 189/2000, în cazul refugiaților din Ardealul de

Nord, și nu pe calea examinării pe fond a cererii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Prin motivele de recurs, pârâta a

arătat că instanța de fond a apreciat greșit cu privire la momentul de la care

reclamantul a dobândit calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de

lege, în sensul că nu a ținut seama de faptul că până la emiterea hotărârii nr.

1071 din 17 iulie 2002, contestată de reclamant, ar fi operat autoritatea de

lucru judecat a sentinței civile nr. 1743/2001, pronunțată de Tribunalul Cluj,

prin care a fost respinsă contestația reclamantului împotriva hotărârii nr.

1379 din 27 aprilie 2001, emisă inițial de pârâtă.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

În discuție nu se află situația de

refugiat a reclamantului și nici calitatea acestuia de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acestea fiind recunoscute de

pârâtă, prin hotărârea a cărei modificare se cere. În prezenta cauză se cere a

se clarifica data de la care se acordă indemnizația aferentă calității

recunoscute, în situația în care petentul a depus cererea la organul competent,

potrivit legii, să-i soluționeze pretențiile, iar dovada completă a

susținerilor sale a făcut-o ulterior depunerii cererii.

Din actele depuse la dosarul cauzei,

rezultă că reclamantul A.C. a depus cererea, prin care a solicitat pârâtei să-i

fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, la data de 29 martie 2001, iar la data de 4 iunie 2001 a depus, în

completarea dosarului cererii sale, certificatele nr. 148 din 10 mai 2001 și

nr. 170 din 28 mai 2001, eliberate de Arhivele Naționale – Direcția Județeană

Dâmbovița și Alba, care atestă situația de refugiat a reclamantului, în

contextul evenimentelor istorice produse în septembrie 1940, în Ardealul de

Nord.

Prin hotărârea nr. 1379 din 27

aprilie 2001, pârâta, interpretând restrictiv prevederile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, a respins cererea pe motivul că situația de refugiat

invocată de petent, nu se regăsește în situațiile prevăzute la articolul

menționat.

Ulterior depunerii de către

reclamant a celor două certificate sus-menționate, pârâta și-a reconsiderat

poziția cu privire la situația de refugiat din motive etnice, asimilând-o cu

cea de strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, iar prin hotărârea

nr. 1071 din 17 iulie 2002 i-a recunoscut reclamantului, calitatea de

beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acordându-i

indemnizația lunară cuvenită, începând cu data de 1 mai 2002.

Prin această din urmă hotărâre,

pârâta, în calitatea sa de organ al autorității publice, a procedat la

retractarea hotărârii precedente, apreciind în mod corect și echitabil, cu

privire la situația de refugiat din motive etnice a reclamantului.

Cât privește data de la care pârâta

a acordat indemnizația lunară cuvenită reclamantului, aceasta este greșită,

fiind stabilită în mod arbitrar.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 189/2000, acordarea indemnizației cuvenită persoanelor care se află în

situațiile prevăzute de această lege, se face începând cu data de 1 a lunii următoare

celei în care a fost depusă cererea. În înțelesul reglementării acestei legi,

aprobarea cererii de către organul competent, este condiționată de dovedirea de

către petent a situației invocate, astfel că în cazul în care dovada s-a făcut

ulterior înregistrării cererii, acordarea indemnizației se face începând cu

data de 1 a lunii următoare celei în care s-a făcut această dovadă.

Cum reclamantul a făcut dovada

situației sale de refugiat, la data de 4 iunie 2001, acordarea indemnizației se

va face începând cu data de 1 iulie 2001, așa cum, în mod corect, a stabilit

instanța de fond.

În contextul celor mai sus arătate,

susținerile recurentei, cum că prin acordarea indemnizației conform cerințelor

reclamantului, s-ar aduce atingere autorității lucrului judecat, sunt lipsite

de relevanță. La analizarea celor invocate de recurentă, trebuie să se țină

seama de faptul că soluționarea contestației precedente de către Tribunalul

Cluj, prin sentința civilă nr. 1743/C/2001 din 20 iulie 2001, s-a făcut, așa

cum corect a reținut instanța de fond, pe calea inaplicabilității Legii nr.

189/2000, în cazul refugiaților din Ardealul de Nord, cererea reclamantului

nefiind examinată pe fond. Pe de altă parte, art. 10 din Legea nr. 189/2000,

permite Casei Județene de Pensii, retractarea propriei sale decizii, în

situația în care se constată încălcări ale legii.

Pentru considerentele expuse și

constatând că potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a sentinței, Curtea va respinge recursul declarat, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 403 din 8 octombrie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.