ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1351/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25

iunie 2002 și precizată cu cererea depusă la 26 septembrie 2002, reclamantul

B.A. a solicitat modificarea hotărârii nr. 275 din 30 mai 2002, emise de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, să-i fie acordate cu începere de la data de 1 aprilie 2001 și ca

perioada de refugiu să fie recunoscută de la 4 noiembrie 1940, până la 6 martie

1945, respectiv pentru 4 ani, 4 luni și 3 zile. Reclamantul a solicitat, de

asemenea, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, în sumă de 100.000

lei pe zi, până la data achitării drepturilor, cuvenite de la 1 aprilie 2001.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pentru recunoașterea statutului de refugiat din motive etnice, a

formulat cerere la data de 6 martie 2001, iar prin hotărârea contestată, pârâta

a stabilit nelegal acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada de refugiu,

cu începere de la 1 august 2002, în loc de 1 aprilie 2001.

Prin sentința civilă nr. 423 din 15

octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că la 6 martie

2001, când a fost depusă, cererea reclamantului, de recunoaștere a statutului

de refugiat, nu făcea obiectul Legii nr. 189/2000, împrejurare confirmată

definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 221/2001. Reținând că după

adoptarea H.G. nr. 127/2002, reclamantul a depus o nouă cerere care a fost

admisă de pârâtă, instanța de fond a constatat că în mod legal au fost acordate

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere din luna următoare

depunerii acestei cererei.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că, instanța

de fond a reținut eronat că prima sa cerere pentru recunoașterea statutului de

refugiat din motive etnice, a fost respinsă cu autoritate de lucru judecat prin

sentința civilă nr. 221/2002, fără a observa că prin această hotărâre s-a respins

cererea pentru drepturile persoanelor strămutate, dar s-a constatat că a fost

refugiat din motive etnice. De asemenea, recurentul a arătat că după apariția

H.G. nr. 127/2002, care a prevăzut în categoria persoanelor strămutate, și pe

cele care s-au refugiat din motive etnice, a revenit la cererea formulată la 6

martie 2001 și a solicitat acordarea drepturilor cuvenite, cu începere de la 1

aprilie 2001.

Hotărârea instanței de fond a fost

criticată, și pentru aprecierea eronată dată Notei nr. 1026 din 29 martie 2002

a Casei Naționale de Pensii, motivându-se că prin acest act nu pot fi

modificate prevederile unei legi, precum și pentru nesoluționarea cererii de

modificare a actului atacat, în sensul de a se stabili perioada refugiului

pentru 4 ani, 4 luni și 3 zile.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs,

pentru următoarele considerente:

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost aprobate Normele metodologice

de aplicare a O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, ordonanță care a

fost aprobată prin Legea nr.1 89/2000.

Deși a reținut că reclamantul a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice, instanța de fond a respins

greșit cererea acestuia, de acordare a drepturilor care i se cuvin din luna

următoare sesizării autorității pârâte, respectiv de la data de 1 aprilie 2001,

având în vedere că drepturile solicitate au fost prevăzute în Legea nr.

189/2000, și nu în Normele metodologice aprobate ulterior pentru aplicarea

legii.

De altfel, însăși intimata-pârâtă a

confirmat prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, că după adoptarea H.G.

nr. 127/2002, în care a fost interpretată noțiunea „persoană strămutată în altă

localitate”, în sensul O.G. nr. 105/1999, s-a creat posibilitatea de a se

acorda retroactiv și persoanelor refugiate din motive etnice, drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

De asemenea, instanța de fond a

reținut greșit existența autorității de lucru judecat pentru cererea formulată

inițial de reclamant la 6 martie 2001. Cauza soluționată de Curtea de Apel

Cluj, prin sentința civilă nr. 221/2001, a avut ca obiect cererea de anulare a

hotărârii nr. 952 din 9 martie 2001, emisă de Direcția de Muncă și Solidaritate

Socială  a județului Cluj și s-a întemeiat juridic numai pe dispozițiile Legii

nr. 189/2000. Acest prim litigiu judecat prin sentința irevocabilă menționată

anterior, a avut un obiect și o cauză, diferite de cele ale pricinii de față și

a fost soluționat în contradictoriu cu o altă autoritate publică, astfel încât

nu există autoritate de lucru judecat, în sensul art. 1201 C. civ. și art. 166

C. proc. civ.

În consecință, Curtea va admite

prezentul recurs, va casa hotărârea instanței de fond și pe fond, va admite

acțiunea formulată de reclamantul B.A. În temeiul art. 1 și 11 din Legea nr.

29/1990, se va modifica în parte hotărârea nr. 275 din 30 mai 2002, emisă de

Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, să fie acordate reclamantului cu începere de la 1 aprilie 2001,

respectiv de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă

cererea, astfel cum se prevede în art. 5 din Legea nr. 189/ 2000.

Celelalte critici formulate în

recurs urmează a fi respinse ca nefondate.

Susținerea recurentului privind

aprecierea eronată a Notei nr. 1026 din 29 martie 2002, este lipsită de

relevanță, în condițiile în care acest act administrativ nu a fost reținut în

considerentele hotărârii atacate și nu a constituit o probă determinantă în

soluționarea cauzei.

Critica formulată cu privire la

durata refugiului, se dovedește a fi lipsită de obiect, întrucât prin hotărârea

nr. 275 din 30 mai 2002, intimata-pârâtă a stabilit că recurentul-reclamant a

fost refugiat din motive etnice de la 4 noiembrie 1940, până la 6 martie 1945,

ceea ce corespunde perioadei indicate, atât prin acțiunea de față, cât și prin

cererea depusă la 6 martie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.A.,

împotriva sentinței civile nr. 423 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea formulată de reclamantul B.A.

Modifică, în parte, hotărârea nr.

275 din 30 mai 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul că

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, i se acordă începând cu data de 1

aprilie 2001.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.