ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1355/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

august 2002, reclamanta M.M. a solicitat modificarea hotărârii nr. 214 din 20

iunie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, în sensul ca

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, să-i fie acordate cu începere de la

data de 1 aprilie 2001, și nu de la data de 1 iulie 2002, cum a dispus pârâta.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că pentru recunoașterea statutului de refugiat din motive etnice, a

formulat cerere la data de 6 martie 2001, iar prin hotărârea contestată, pârâta

a stabilit nelegal acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada de refugiu,

cu începere de la data de 1 iulie 2002, în loc de 1 aprilie 2001.

Prin sentința civilă nr. 425 din 15

octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată, cu motivarea că la 6 martie

2001, când a fost depusă, cererea reclamantei de recunoaștere a statutului de

refugiat nu făcea obiectul Legii nr. 189/2000, împrejurare confirmată definitiv

și irevocabil prin sentința civilă nr. 547/2001. Reținând că după adoptarea

H.G. nr. 127/2002, reclamanta a depus o nouă cerere care a fost admisă de

pârâtă, instanța de fond a constatat că în mod legal au fost acordate

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere din luna următoare

depunerii acestei cereri.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 189/2000, deoarece a avut statutul

de refugiat din motive etnice, și pentru perioada de refugiu este în drept să

beneficieze de indemnizația prevăzută prin legea sus-menționată, cu începere de

la data de 1 martie 2001.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

Prin H.G. nr. 127/2002, au fost

aprobate Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 105/1999, privind

acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din

motive etnice, ordonanță care a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Deși a reținut că reclamanta a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice, instanța de fond a respins

greșit cererea acesteia, de acordare a drepturilor care i se cuvin din luna

următoare sesizării autorității pârâte, respectiv de la data de 1 aprilie 2001,

având în vedere că drepturile solicitate au fost prevăzute în Legea nr. 189/2000,

și nu în Normele metodologice aprobate ulterior pentru aplicarea legii.

De asemenea, instanța de fond a

reținut greșit existența autorității de lucru judecat pentru cererea formulată

inițial de reclamantă la 6 martie 2001. Cauza soluționată de Curtea de Apel

Cluj,prin sentința civilă nr. 547/2001, a avut ca obiect cererea de anulare a

hotărârii nr. 2880 din 10 iulie 2001, emisă de Direcția de Muncă și

Solidaritate Socială a județului Maramureș și s-a întemeiat juridic numai pe

dispozițiile Legii nr. 189/2000. Acest prim litigiu judecat prin sentința

irevocabilă menționată anterior, a avut un obiect și o cauză, diferite de cele

ale pricinii de față și a fost soluționat în contradictoriu cu o altă

autoritate publică, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat, în

sensul art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.

În consecință, Curtea va admite

prezentul recurs, va casa hotărârea instanței de fond, va admite acțiunea

formulată de reclamanta M.M. În temeiul art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, se

va modifica în parte hotărârea nr. 214 din 20 iunie 2002, emisă de Casa

Județeană de Pensii Maramureș, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, să fie acordate reclamantei, cu începere de la 1 aprilie 2001, și nu

de la 1 martie 2001, cum fără temei s-a solicitat în recurs, dat fiind că în

art. 5 din Legea nr. 189/2000, se prevede acordarea acestor drepturi de la data

de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.M.,

împotriva sentinței civile nr. 425 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamanta M.Ma.

Modifică, în parte, hotărârea nr.

214 din 20 iunie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș, în sensul

că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, i se acordă începând cu 1

aprilie 2001.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.