ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1378/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 august 2003, reclamanta C.A. a solicitat anularea hotărârii din 10 iulie

2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și recunoașterea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană

refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1049 din 18

septembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1454 din 10

iulie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000, în

perioada 1 aprilie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești,

începând cu data de 1 iulie 2003.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanta s-a născut la data de 11 aprilie 1943, dată la care

părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și

a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind condițiile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de C.A.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000

și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au

născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se

încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin

dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și

copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același

statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării

pământului românesc.

Situația de refugiat a rezultat din

probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor G.G. și I.L.,

copia actului de naștere al reclamantei.

Interpretarea dată de instanță este

legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1049 din 18

septembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2005.