ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1376/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1376/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 23 iulie 2003, reclamanta H.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1379 din 23
iunie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și recunoașterea
calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de
persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția de
contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1039 din 18
septembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1379 din 23
iunie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantule,
calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000,
în perioada 18 noiembrie 1941 - 6 aprilie 1945.
Hotărând astfel, instanța de fond a
reținut că reclamanta s-a născut la data de 18 noiembrie 1941, dată la care
părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și
a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind condițiile
prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea
drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând casarea
hotărârii și respingerea acțiunii formulate de H.M.
Recurenta a susținut că hotărârea
instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000
și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au
născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează
în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile
legale sus-menționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive
etnice, (…) după cum urmează lit. c), a fost strămutată în altă localitate,
decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de
domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,
ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și
copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același
statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării
pământului românesc.
Interpretarea dată de instanță este
legală și nu adaugă la lege.
În consecință, soluția instanței
fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.
proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1039 din 18
septembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 martie 2005.