ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1375/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 25 iulie 2003, reclamanta P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1457

din 10 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și recunoașterea

calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1042 din 18

septembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 aprilie 1944

- 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2003.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 18 noiembrie 1941, dată la

care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de

domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de P.M.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurile instaurate cu începere de

la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din

motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație,

ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea

de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție

etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii

lui, la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor O.M.

și C.E. și copia actului de naștere al reclamantei.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1042 din 18

septembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2005.