ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1372/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 6 ianuarie 2004, reclamantul R.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 1699

din 24 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 159 din 3 februarie

2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1699 din 24 noiembrie

2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000,

în perioada 23 mai 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile, începând cu

data de 1 octombrie 2003.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul s-a născut la data de 23 mai 1943, dată la care părinții

săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a

dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor

recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de R.G.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000

și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au

născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se

încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin

dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, (…) după cum urmează lit. c), a fost strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și

copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același

statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării

pământului românesc.

Situația de refugiat a rezultat din

probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor I.C. și R.C. și

copia actului de naștere al reclamantei.

Interpretarea dată de instanță este

legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 159 din 3

februarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2005.