ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3865/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

iunie 2003, reclamanta K.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 305 din 30 mai

2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș și recunoașterea

calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1137

din 7 octombrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1305

din 30 mai 2003 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de

refugiat pe perioada 20 septembrie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 mai 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi au

fost strămutați din motive etnice și a avut statutul de refugiat, până la

încetarea motivului strămutării, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de drepturile acordate prin

această lege.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș,

solicitând casarea hotărârii și pe fond, respingerea acțiunii formulate de

reclamantă.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, nu cuprinde prevederi referitoare

la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor. De

asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere adresa nr.

1516/DS/G din 2 august 2002 întocmită de Ministerul Justiției și Precizările

nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii, potrivit cărora

beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, copiii născuți

în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de

strămutare și născuți după strămutarea părinților în acea localitate, iar

intimata-reclamantă nu s-a aflat în această situație, fiind născută în perioada

de strămutare a părinților săi.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat

judicios, ca fiind îndeplinite în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, pentru

că de la data nașterii sale, intimata-reclamantă K.M. a avut, asemenea

părinților săi, statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Astfel, instanța de fond a reținut

că strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru

întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii

familiei intimatei, refugiați din motive etnice în altă localitate, în sensul

că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă, o locuință statornică sau

principală.

Curtea va respinge apărarea recurentei

privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

prin adresa nr. 1516/DS/G din 2 august 2002 a Ministerului Justiției și prin

Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii, întrucât

cele două acte administrative nu au fost depuse la dosarul cauzei și prin

natura lor juridică, nu pot avea drept consecință, modificarea sau completarea

legii, în baza cărora au fost emise.

Față de considerentele expuse și

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1137 din 7

octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2004.