ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2959/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

ianuarie 2003, reclamantul J.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 4372 din 21

octombrie 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâta a refuzat nejustificat să-i acorde drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1943 - 6 martie 1945, când

întreaga sa familie a fost strămutată din motive etnice într-o altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin întâmpinare, Casa Județeană de

Pensii Cluj a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, motivând că

reclamantul s-a adresat instanței după împlinirea termenului de 30 de zile

calculat de la 29 octombrie 2002, când i-a fost comunicată hotărârea Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 187

din 25 februarie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4372

din 21 octombrie 2002, obligând pârâta să recunoască reclamantului statutul de

refugiat pe perioada 1 octombrie 1943 – 6 martie 1945 și să-i stabilească

dreptul la indemnizația prevăzută de O.G. nr. 105/1999, cu începere de la data

de 1 noiembrie 2002. Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins excepția

de tardivitate a acțiunii, reținând că, în termenul legal de 30 de zile,

reclamantul a contestat hotărârea nr. 4372 din 21 octombrie 2002 la Casa

Județeană de Pensii Cluj care, deși avea obligația să sesizeze instanța competentă,

s-a pronunțat asupra contestației.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a respins greșit excepția de tardivitate a acțiunii, deși s-a dovedit că

hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 a fost comunicată

intimatului la 30 octombrie 2002, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță

la 22 ianuarie 2003, după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.

7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a soluționat corect

excepția de tardivitate a acțiunii, constatând că, în termenul de 30 de zile de

la comunicarea hotărârii nr. 4372 din 21 octombrie 2002, intimatul a exercitat

calea de atac a contestației, care a fost înregistrată sub nr. 4609 din 20

noiembrie 2002 la Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta, deși nu mai era

competentă material, s-a pronunțat asupra contestației și după comunicarea

soluției către intimat, acesta s-a adresat instanței de contencios

administrativ.

În consecință, intimatul a respectat

dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 privind termenul de

contestare a hotărârilor emise de comisiile pentru aplicarea acestei legi.

Constatând că, potrivit art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată să plătească intimatului cheltuieli de judecată în

sumă de 374.000 lei, reprezentând cheltuieli de transport la instanța de

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 187 din 25 februarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

374.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul J.I.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.