ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 13 noiembrie 2002,
reclamanta I.R.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 5687 din 25 noiembrie 2002
emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității de
beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană
refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de
contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 97 din 29 ianuarie
2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5687 din 24 noiembrie
2002, a obligat pârâta să recunoască reclamantei statutul de refugiat pentru
perioada 6 octombrie 1943– 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile
corespunzătoare, prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,
cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că
reclamanta s-a născut la data de 6 octombrie 1943, când părinții săi erau
refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere statutul de refugiat,
îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000
pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a
declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea
hotărârii ca nelegală și netemeinică.
În primul motiv de casare, recurenta a susținut
că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu a fost greșit reținută
în cazul intimatei care, nefiind născută la data refugierii părinților săi, nu
avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutată.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta
a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 100 C. fam. și
art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu erau în
vigoare la data nașterii intimatei.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru
următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinții
săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.
Fiind născută după data la care părinții săi au
fost expulzați din motive etnice din localitatea de domiciliu, intimata a fost
lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial
din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat
stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6 martie
1945 și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați în altă localitate, în
sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică
sau principală.
În atare situație, instanța de fond a apreciat
judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru
că de la data nașterii sale, 6 octombrie 1943, intimata a avut, asemenea
părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima
critică formulată în recurs.
Cel de-al doilea motiv de casare este de
asemenea nefondat, pentru că drepturile recunoscute și acordate intimatei sunt
prevăzute în Legea nr. 189/2000 și în H.G. nr. 127/2002 și deci soluția de
admitere a acțiunii nu este rezultatul aplicării greșite de către instanța de
fond a unor acte normative care nu erau în vigoare la data nașterii intimatei.
Față de considerentele expuse și constatând că,
potrivit art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., nu există motive de
casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi
obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 800.000 lei,
reprezentând cheltuielile de transport dovedite la instanța de recurs cu
înscrisul aflat la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 97 din 29 ianuarie 2003
a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 800.000 lei
(opt sute mii lei) intimatei I.R.F.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 iunie
2003.