ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2183/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 noiembrie 2002,

reclamanta U.R.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 4484 din 23 octombrie 2002

emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană

refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 59 din 15 ianuarie

2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4484 din 23 octombrie

2002, a obligat pârâta să recunoască reclamantei statutul de refugiat pentru

perioada 27 mai 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare,

începând cu data de 1 noiembrie 2002.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că

reclamanta s-a născut la data de 27 mai 1944, când părinții săi erau refugiați

din motive etnice și a dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea

hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de fond a

interpretat greșit prevederile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002,

care prevăd expres și limitativ categoriile de persoane în drept să li se

recunoască statutul de refugiat din motive etnice. Față de împrejurarea că

intimata s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, recurenta a arătat

că în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute în actele normative

sus-menționate pentru că, intimata nu și-a schimbat domiciliul din localitatea

unde a fost născută, iar în această localitate, nu a suferit persecuții din

motive etnice.

De asemenea, recurenta a susținut că hotărârea

atacată s-a întemeiat greșit pe dispozițiile art. 100 C. fam, art. 8 și art. 14

alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, care nu au legătură cu fondul pricinii și

care, nu erau în vigoare în perioada indicată de intimată prin acțiune.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru

următoarele considerente:

Domiciliul legal al minorului este la părinții

săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.

Fiind născută după data la care părinții săi au

fost expulzați din motive etnice din localitatea de domiciliu intimata a fost

lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial

din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a afectat

stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6 martie

1945 și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați în altă localitate, în

sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică

sau principală.

În atare situație, instanța de fond a apreciat

judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru

că de la data nașterii sale, 27 mai 1944, intimata a avut, asemenea părinților

săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică

formulată în recurs.

Cel de-al doilea motiv de casare este de

asemenea nefondat, constatându-se că dreptul intimatei a fost recunoscut în

temeiul Legii nr. 189/2000 și nu prin aplicarea dispozițiilor art. 100 C. fam.

sau art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, astfel încât nu este relevant

în cauză faptul că, aceste ultime prevederi legale au intrat în vigoare după

data nașterii intimatei și după încetarea perioadei de strămutare a sa într-o

altă localitate.

Pentru considerentele expuse și constatând că,

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 59 din 15 ianuarie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 iunie

2003.